Alina Niculoiu (X B)

SIRENA, animal hibrid, este prezentă în două variante în arta plastică – fie jumătate femeie şi jumătate peşte, fie jumătate pasăre, primul tip fiind considerat a fi cel mai vechi. Simbol al desfrâului, al ispitei (în partea de jos, sexul ia forma unui ochi), ea întruchipează esenţa demonică a femeii. Cânta cu voce melodioasă, acompaniindu-se din flaut sau harpă, ispitind oamenii, pentru care apropierea de ele înseamnă moarte. În mitologia populară românească sirenele se mai numesc şi Faraoni. Se spune că se nasc din oamenii răi, blestemaţi de părinţi. Sirenele locuiesc în mare. Stau ascunse timp de şase zile, cât marea este furioasă, dar sâmbăta, când ea se odihneşte, sirenele ies la suprafaţă. În locul unde îşi fac apariţia, marea se colorează în dungi roşii, galbene şi albastre. Se adună mai multe la un loc şi încep sa cânte frumos. Din aceste părţi ale pământului ne vin nouă cântecele, iar oamenii buni care le aud, le transmit mai departe. O veche reprezentare a Sirenei se află pe paftaua de aur de la Curtea de Argeş (secolul al XIV – lea), ea semnificând aici, în contextul semnificaţiei de ansamblu a lucrării, dragostea lumească.
În mitologia greacă, Sirenele erau reprezentate că naiade, nimfe ale mărilor, care trăiau într-o insulă îndepărtată, înconjurată de stânci colţuroase. Se spunea despre ele că au o voce încântătoare, şi că marinarii care le auzeau erau invariabil atraşi către locul de unde auzeau cântecele, unde navele lor se scufundau sau eşuau. Din aceasta cauză, simbolistica lor iniţială a ţinut de tentaţie, de ispită. Ele apar în număr de trei sau cinci, iar numele lor variază: Thelxiope, Molpe, Aglaope, Pisinoe, Ligeia, Parthenope, Ligeia, Leucosia, Raidne şi Teles.
Totuşi, originea lor este mult mai veche. Este vorba de Siria, cca. 1000 î. e.n. Este vorba de Atargata, mama reginei Semiramida. Atagarta, zeiţa, era îndrăgostită de un păstor, muritor de rând, pe care însă l-a ucis. Ruşinată, a sărit într-un lac, pentru a lua forma unui peşte, dar apele nu au primit făptura divină. Primele reprezentări o arătau că fiind un peşte cu cap şi picioare de om, similar cu Ea din mitologia babiloniană şi asimilată de greci cu Derketo/Derketa. În acest caz, Sirena apare că o făptură divină ca origine, dar care a preluat regretul, deci natura umană.
În mitologia româna, Sirena este o făptură care apare destul de rar, devenind aproape total asimilată cu ştima apelor. Acolo unde se păstrează totuşi intactă că reprezentare, Sirena este dispreţuită pentru că nu este fertilă. Ea este un simbol al tentaţiei, dar în acelaşi timp al perversiunii, pentru că deşi seducătoare, nu poate naşte (...pântec care nu legi rod...). Originea sa mitologică este necunoscută şi, în mod oarecum surprinzător, nu apare asociată cu dulful.

CURIOZITĂŢI DIN LUMEA ANIMALELOR


Peştii au voce şi aud
Ştiinţa a stabilit că peştii au voce şi aud. Între ei se înţeleg…în limba lor. Un învăţat a demonstrat recent, că melodiile armonioase ce se răspândesc în apă, în formă de evantai influenţează plăcut peştii şi-i trag spre mal.

Cea mai puternică otravă
În jungla sud-americană din Columbia a fost descoperită cea mai puternică otravă naturală cunoscută. Ea a fost găsita în pielea unei mici broaşte. Otrava a fost denumită batrahotoxină.

Crocodilul „uriaş”
Crocodilul nou-născut este de trei ori mai mare decât oul din care abia a ieşit.

Duşmanul rechinului
Există un mic peştişor, înarmat cu un ac ascuţit, care e unul din duşmanii cei mai primejdioşi ai rechinului.

Tatuul, un animal mirositor
Tatuul are 2 glande de miros sub coada sa, care produc o secreţie galbenă greţoasă, o măsură eficientă de protecţie împotriva prădătorilor.

Urşii polari poartă ochelari
Un grup de cercetători a stabilit că urşii polari sunt dotaţi cu nişte ochelari de soare naturali. Ochii lor sunt apăraţi de un fel de membrană care are rolul de a atenua lumina orbitoare reflectată de zăpezile veşnice ale nordului.

Ce mai mică maimuţă cu o mustaţă într-adevăr regală
Una din cele mai curioase şi rare maimuţe din lume este cea denumită mastata regală. Aceasta maimuţă este atât de mică încât încape într-o palmă, în schimb are nişte mustăţi mari. Maimuţa trăieşte în junglele braziliene şi se hrăneşte cu fluturi, gândaci, arahide, banane, etc.

Fluturi „giganţi”
În nordul Australiei se întâlnesc fluturi cu dimensiuni de 26 cm. Localnicii folosesc carnea lor. Se înţelege că fluturii nu sunt vânaţi cu plasa şi nici cu puşca, ci cu arcul şi săgeata.

.

.

.

CURIOZITĂŢI DIN LUMEA PLANTELOR


Floarea „gigant”
Cea mai mare floare are Rafflesia arnoldi, care creşte în pădurile tropicale şi-n sud-estul Asiei în insulele Filipine. Floarea ei are 3 m circumferinţa şi cântăreşte 10 kg. Un boboc de floare e de 2-3 ori mai mare decât o căpăţână de varză.

Cel mai mare arbore din lume
Cel mai străvechi arbore din lume e considerat un baobab, care creşte în Africa răsăriteană. Are 8000 de ani.

Pomul multiroditor
Un pom fructifer rar, având originea în California, a fost cultivat în sera grădinii botanice londoneze. Prin altoire s-au obţinut simultan lămâi, mandarin şi două specii de portocal.

Cactusul „umblător”
În pustiurile din Peru creşte un cactus care poate să „meargă”. În loc de rădăcini el are nişte excrescenţe acoperite cu ţepi ascuţiţi. Când bate vântul puternic, cactusul se deplasează pe distanţe mari, luându-şi umezeala nu din sol ci din aer.

Copacul cu pâine
Pe insula Madagascar se înalţă copacul de pâine, care este supranumit mama-pădurii. Copacul atinge o înălţime de 20 m, având o circumferinţă de 5 m.

Ceasul „din flori”
Un botanist suedez a realizat un ceas cu totul original. Bazându-se pe faptul unele specii de flori se trezesc şi adorm la ore exacte, el a plantat flori într-o anumită ordine. În acest fel, el a creat un ceas adevărat, florile care se trezesc pe rând, indicându-i ora respectivă.

.

.

.

Diavolul tasmanian

Diavolul Tasmanian- este un simbol al insulei care îi poartă numele, este ameninţat cu extincţia de o boală contagioasă care i-a pus pe jar pe oamenii de ştiinţă. Acum , principala prioritate a acestui animal este găsirea unui vaccin împotriva cancerului facial.
Potrivit Der Spiegel, diavolii tasmanieni sunt cele mai mari carnivore dintre marsupiale. Cancerul descoperit în urmă cu 11 ani a reuşit sa ucidă 75.000 de exemplare, iar restul sunt afectate serios.

Despre Diavolul Tasmanian
Ţipetele sale ce reuşesc să te înfioare cu adevărat, culoarea neagră si temperamentul rău, toate acestea au determinat ca europenii sa ii zică „Diavolul”. Deşi doar de mărimea unui câine mic, labele si dinţii săi puternici îi permit să devoreze în întregime prada-oase, piele cu totul. Puii sunt născuţi prin marsupiul deschis înspre spatele mamei şi se prind cu dinţii în primele 4 luni.