miercuri

Marea epidemie de ciumă din Evul Mediu


Între anii 1340 şi 1350 Europa a suferit una dintre cele mai devastatoare epidemii din întreaga sa istorie. Este vorba despre marea pandemie de ciumă, o boală bacteriană extrem de gravă care a lovit întâi sudul Europei, apoi s-a răspândit fulgerător în toate direcţiile. Studiile din secolul XX au arătat că epidemia a izbucnit datorită condiţiilor de igienă a locuitorilor oraşelor de coastă din Evul Mediu, în special datorită şoarecilor şi şobolanilor care trăiau împreună cu locuitorii caselor.
Boala a apărut în Asia de Sud-vest, pe la sfârşitul anilor 1200 şi a fost adusă de călătorii din acele regiuni în Europa. Boala apare sub trei forme: cea mai cunoscută este ciuma bubonică, care se manifestă prin febră mare, transpiraţii abundente, dureri musculare intense şi apariţia unor umflături mari în zona axilară şi în zona gâtului. Este cea mai spectaculoasă formă de ciumă, deoarece agonia bolnavilor era lungă şi dureroasă, impresionantă pentru cei neafectaţi. O altă formă a bolii este ciuma pulmonară, care se manifestă prin febră foarte mare, asfixie şi în final, moartea. O formă mai puţin răspândită era ciuma septicemică, o formă de boală extrem de rapidă care ucidea bolnavii în câteva ore, în general în timpul somnului.
Ciuma s-a răspândit rapid în Europa, în câţiva ani a cuprins întregul continent. Până în 1351 se estimează că a ucis puţin peste 25 de milioane de oameni, adică aproape o treime din populaţie! Bogaţi, săraci, preoţi, tâlhari, copii, nimeni nu era ferit de boală. Oamenii încercau să fugă din calea bolii, neştiind că duceau cu ei germenul ciumei pe care îl răspândeau în locuri noi…Astfel, până în 1351 ciuma a pătruns până în nordul extrem al Europei. (vezi harta din stânga).
Tratamentul bolii, în vremea aceea, era foarte rudimentar. Medicii recomandau băi de soare, diverse plante mai mult sau mai puţin medicinale şi alte asemenea lucruri ineficiente. Medicii nu puteau trata bolnavii, dar puteau contracta foarte uşor boala de la cei infectaţi, aşa că purtau o costumaţie specială, alcătuită dintr-un halat lung, prevăzut cu glugă, iar pe faţă purtau o mască asemănătoare unui cap de pasăre, cu un „cioc” ce conţinea diverse plante aromatizate uscate, cu ajutorul cărora scăpau de mirosul insuportabil al cadavrelor.
În secolul XIX a fost descoperit şi agentul cauzator al ciumei. Este vorba de o bacterie, mai bine spus de un bacil care trăieşte în interiorul puricilor de şobolani. Aceştia infectează şi parazitează atât şobolani cât şi oameni. Prin înţepătura puricelui bacteria ajunge în sânge şi se multiplică foarte mult, atacând ganglionii limfatici. Se poate transmite şi aerogen, prin aer adică, caz în care provoacă ciuma pulmonară. Bacteria se numeşte Yersinia pestis şi poate fi distrusă uşor prin asepsie sau cu ajutorul antibioticelor.
Boala numită ciumă a fost eradicată din Europa şi în general din lumea civilizată. Ultimele cazuri cunoscute de ciumă au fost semnalate în 1995, în India. Tratamentul cu antibiotice face această bacterie inofensivă pentru om în zilele noastre.
profudebio

5 comentarii:

Anonim spunea...

Mi-a placut mult.Articol documentat,fara termeni prea tehnici,pe intelesul tuturor.Bravo, profule de bio!

Anonim spunea...

mia placut foarte mult acest articol deoarece ma interesa ce este ciuma si in ce ani a aparut in Europa si cum sa raspandit

Unknown spunea...

Da, stiam si eu cate ceva despre dezastrul de atunci. Dar, de fapt, cum a disparut apoi ciuma? Ca doar nu aveau antibiotice :)

Anonim spunea...

au pus bazele pe igienă fierbeau apa lenjeria, izolarea bolnavilor!pentru Carla...

Acum se implinesc 500 de ani de la epidemia de ciumă din românia şi după acestă perioadă se reactivează spun cercetătorii, în Africa se inregistrează în prezent multe cazuri de ciumă.

Delia spunea...

super articolul!foarte interesant si, pe intelesul tuturor!:)♥♥♥