joi

IGIENA

I.1 GENERALITĂŢI DESPRE IGIENĂ

 

I.1.1 NOŢIUNI DE IGIENĂ PERSONALĂ

(Mogoş şi colab., 1973; Antal, 1983; Ivan, 1983; Lazăr, 1985;

Diculescu şi colab., 1987; Brânză, 1998; Marieb, 1998; Miu, 1999;

Sandu şi colab., 1999).

 

I.1.2 IGIENA CORPORALĂ

(M.E.C.Ş.T., 2003; Sandu şi colab., 2004)

 

 Igiena corporală sau individuală  are drept scop curăţenia şi îngrijirea pileii şi producţiunilor sale (unghii, păr), a gurii şi dinţilor, ochilor, nasului, urechilor precum şi igiena diferitelor sisteme (digestiv, repirator, cardiovascular, renal, reproducător).

 

Igiena pielii

 

 Igiena deficitară poate determina, prin dezvoltarea unui proces infecţios local, formarea unor elemente de foliculită sau de piodermită (mici colecţii purulente pe tegument, situate mai ales la rădăcina firului de păr) sau chiar a unor leziuni mai întinse, adevărate furuncule, simple sau multiple .

Curăţenia pielii se asigură cu uşurinţă prin spălarea ei cu apă preferabil caldă

 (35-38 °) şi săpun. În afara efectului său de curăţenie locală, spălarea asigură tegumentelor şi o intensificare a circulaţiei sângelui; are în plus şi acţiune calmantă asupra sistemului nervos, creând o stare de bună dispoziţie.

Curăţenia corporală prin băi generale,  se efectuează cu apă caldă la temperaturi variabile: 30 -38,  la nu mai mult de 6-7 zile.

Se recomandă utilizarea băii generale sub formă de duş: sub această formă, baia este mult mai igienică şi mai sănătoasă, datorită efectului binefăcător al proiectării cu presiune a jetului de apă asupra terminaţiilor nervoase din piele. Baia parţială se adresează numai anumitor părţi ale corpului, cele mai expuse la murdărie  şi se practică zilnic sau chiar de mai multe ori în cursul aceleiaşi zile .

 

Igiena mâinilor şi picioarelor

 

Trebuie acordată atenţie mâinilor, curăţeniei mâinilor: tăierea scurtă a unghiilor, spălarea lor cu apă caldă, săpun şi perie înainte de masă, după folosirea closetului şi ori de câte ori s-au murdărit; preîntâmpină apariţia diferitelor boli cu poartă de intrare digestivă

(bolile  “mâinilor murdare ”,  cum ar fi : dizenteria, hepatita virală  acută tip A, parazitozele intestinale). Picioarele se spală în fiecare seară, unghiile se taie de la  1-2 săptămâni  pentru a preveni acumularea de murdării şi încarnarea lor, fapt pentru care unghiile de la degetele picioarelor se taie drept,  spre deosebire de cele ale mâinilor, care trebuie rotunjite.

 

Igiena părului

 

Se asigură prin pieptănatul şi periatul zilnic şi spălarea  o  dată pe săptămână sau de câte ori este nevoie de apă caldă şi şampon adaptat tipului de păr (uscat, normal, gras).  Pielea capului produce mult sebum, transpiră mult, reţine uşor pulberi (praf, funingine) din atmosferă şi, din acest motiv, baia cu săpun  sau cu şampon de păr se impune cel puţin la 2-3 zile sau chiar zilnic.  Datorită faptului că  în păr se pot aduna păduchii, iar la rădăcina firului de păr se cuibăresc numeroase ciuperci care determină apariţia unor micoze (tricofiţe, microsporie, favus) nu se recomandă împrumutarea şepcilor sau căciulilor.

 

 

 

I.1.3  IGIENA ÎMBRĂCĂMINTEI

(M.E.C.Ş.T., 2003 ; Sandu şi colab., 2004)

 

O bună îmbrăcăminte permite păstrarea unei treimi din cantitatea totală de căldură pe care organismul o pierde continuu prin fenomene fizice de conducţie sau de radiaţie.  Hainele trebuie croite astfel încât să nu incomodeze dezvoltarea sau mişcările copilului; de asemenea, hainele nu trebuie să fie nici prea strâmte (caz în care favorizează pierderea de căldură) şi nici prea largi (caz în care permit pătrunderea frigului în spaţiul dintre ele şi piele).

Iarna este de preferat o îmbrăcăminte din mai multe straturi de veştminte decât una formată dintr-un singur veşmânt, dar foarte gros; este cazul hainelor groase din blană, care încălzesc excesiv unele zone ale corpului, stânjenindu-i în mare măsură mişcările.

Vara este de preferat ca îmbrăcămintea să fie din materiale subţiri: mătase, in,  cânepă, fibre artificiale, care să fie lejeră pe corp şi în culori deschise: bej, alb, galben, roz.

 

 

 

I.1.4  IGIENA ÎNCĂLŢĂMINTEI

(M.E.C.Ş.T., 2003 ; Sandu şi colab., 2004)

 

 Încălţămintea trebuie să respecte configuraţia anatomică a piciorului şi să fie lejeră; să permită mişcarea degetelor şi să fie cât mai  strânsă în spate, pentru a  fixa bine piciorul în mers.

·        Încălţămintea prea stâmtă, pe lângă faptul că  produce mari neplăceri la mers, duce cu timpul la apariţia de leziuni cutanate (rosături), degerături, şchiopătat, îngroşarea gleznei sau chiar la deformarea degetelor.

·        Încălţămintea prea largă detemină apariţia de inflamaţii şi apoi leziuni datorate frecării piciorului în timpul mersului, iar în cazul sezonului rece piciorul nu va niciodată cald, din cauza pătrunderii cu uşurinţă a aerului rece, eventual şi a zăpezii, prin spaţiul larg dintre pielea piciorului şi pantof sau gheată.

La copii, datorită faptului că procesul osificării nu este încheiat, încălţămintea nepotrivită duce la deformări ale plantei sau ale degetelor şi, cu timpul, la tulburarea circulaţiei periferice, cu transpiraţie abundentă şi urât mirositoare sau chiar la apariţia unor procese infecţioase interdigitale, de etiologie în special micotică  (cauzate de ciuperci parazite).

De multe ori există o contradicţie între  utilitatea încăţămintei şi modă. Adesea moda nu ţine cont că poate afecta nu numai piciorul dar şi coloana vertebrală. Este recomandabil pentru adolescente să poarte pantof cu tocuri joase şi late şi numai la ocazii deosebite să poarte pantof înalt, deoarece un astfel de toc purtat intempestiv duce la deformarea piciorului, a bazinului şi chiar a coloanei vertebrale.

 

I.1.5 IGIENA SCRISULUI ŞI CITITULUI

(M.E.C.Ş.T., 2003; Sandu şi colab., 2004)

 

         Din cauza oboselii care apare  copii adoptă poziţii incorecte, cu influenţe nocive asupra organismului.  Pe lângă obosirea acelor muşchi care participă direct la procesul scrisului, obosesc şi grupele învecinate  de muşchi. În timpul scrisului de lungă durată,  elevii se sprijină cu pieptul de marginea mesei sau îşi caută sprijin pentru cap. Această poziţie atrage după sine comprimarea cutiei toaracice şi perturbarea respirţiei şi circulaţiei. Scrisul nu trebuie să ocupe decât o jumătate din durata unei lecţii obişnuite. O mare importanţă în dezvoltarea armonioasă o prezintă poziţia corpului în timpul scrisului (există riscul de a dobândi cifoze, scolioze, lordoză, deformări de bazin).

Pentru a asigura condiţii igienice pentru citit, editarea textului trebuie să ţină cont de următorii parametri: mărimea literelor, apropierea lor, lumina trebuie să cadă din partea stângă spre locul de lucru şi intesnistatea ei să fie suficientă. Se interzice citirea la lumină crepusculară sau la lumină artificială insuficientă, care contribuie la dezvoltarea miopiei.

Pentru elevii mici, lecţiile de citit trebuie să fie cât mai scurte, deoarece la ei muşchii cefei sunt mai slabi în comparaţie cu greutatea capului pe care trebuie să o suporte în timpul cititului şă obosesc repede. Cititul în poziţie culcată se efectuează de obicei când elevii sunt obosiţi şi simt nevoia de odihnă. În asemenea împrejurări este mai bine să nu se continue cititul ci să se întrerupă activitatea.

 

 

I.1.6 IGIENA LOCUINŢEI

(M.E.C.Ş.T., 2003; Sandu şi colab., 2004)

 

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS)  a stabilit trei condiţii pe care trebuie să le îndeplinească o locuinţă pentru a fi considerată salubră şi anume:

     1.să satisfacă nevoile fiziologice şi psihologice ale organismului uman;

     2.să nu aducă nocivităţi ca infecţii, infestaţii, intoxicaţii, accidente;

     3.să asigure confortul necesar individului şi familiei sale.

Pentru a corespunde acestor condiţii orice locuinţă trebuie să respecte anumite recomandări sanitare şi anume:

§        Solul pe care se construieşte o locuinţă trebuie să fie salubru cu apă subterană la 1m sub fundaţie;

§        Orientarea locuinţei cea mai bună pentru zona noastră climatică este cea sudică, sud-estică, sud-vestică. Orientarea nordică nu permite pătrunderea radiaţiei solare directe în locuinţă;

§        Materialele de construcţie pot fi naturale şi artificiale, dar trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie termoizolante, hidroizolante, fonoizolante, ignifugă, uşor de întreţinut şi curăţat.

§        Planificarea interioară: numărul de încăperi să fie egal cu numărul de persoane, însă psihologii consideră ca trebuie să fie o cameră în plus numită cameră de relaţii,  de întâlnire cu persoane din afara familiei. Suprafaţa locuinţei trebuie să asigure 10-16 m², iar înălţimea medie să fie de 2,70-2,80 m.

§        Anexele locuinţei trebuie să fie următoarele: bucătăria care trebuie să fie bine ventilată în exterior, baia cu W.C .