Biorevista Liceului Teoretic Lupeni

Concursul Scientia.ro

2011-05-11T20:21:00.000+03:00

În perioada 14 februarie - 19 iunie 2011 se desfăşoară noul concurs Scientia. Se oferă premii în bani şi tricouri cu logo-ul Scientia pentru aceia dintre dumneavoastră care furnizează cele mai bune şi mai numeroase traduceri din CIA - The World Factbook!

ÎN CE CONSTAU PREMIILE?

»» Premiul 1 - 500 RON
»» Premiul 2 - 200 RON
»» Premiul 3 - 100 RON
»» Premiul 4 - un tricou cu logo-ul Scientia.ro»» Premiul 5 - un tricou cu logo-ul Scientia.ro»» Premiul 6 - un tricou cu logo-ul Scientia.ro»» Premiul 7 - un tricou cu logo-ul Scientia.ro»» Premiul 8 - un tricou cu logo-ul Scientia.ro»» Premiul 9 - un tricou cu logo-ul Scientia.ro»» Premiul 10-un tricou cu logo-ul Scientia.ro

Numele, prenumele, detalii biografice minimale şi fotografia câştigătorilor, în măsura în care aceştia sunt de acord (eventual site-ul ori blogul deţinut) vor fi incluse în pagina dedicată câştigătorilor concursului.

PENTRU CE SE ACORDĂ PREMIILE?

Concursul constă în traducerea de articole despre ţările lumii de pe site-ul CIA - The World Factbook şi transmiterea acestora spre verificare şi publicare administratorilor Scientia.

De exemplu, alegeţi Albania, traduceţi integral textul furnizat de The World Factbook şi-l trimiteţi pe adresa noastră de email, urmând regulile de scriere enunţate mai jos.

Câştigătorii se vor alege pe baza numărului de articole şi a calităţii acestora. Nu orice material tradus va fi publicat pe site, ci doar cele care au calitatea necesară publicării.

REGULILE DE PUBLICARE A MATERIALELOR DUMNEAVOASTRĂ

Pentru ca articolele dumneavoastră să fie luate în calcul pentru publicare, trebuie să îndeplinească următoarele reguli:

» Să fie scrise într-o limbă română corectă.
» Să folosească terminologia corectă (nume de ţări, oraşe etc.).
» Să folosească articolul-model furnizat de noi.
» Să fie scrise cu diacritice.
» Să reprezinte traducerea integrală şi cât mai fidelă cu putinţă a textului în limba engleză.
» Să fie scrise în Microsoft Word (ori editoare similare), cu Times New Roman, 12, iar fişierele să fie salvate cu extensia .doc.

În momentul în care vă decideţi să traduceţi un articol, vă rugăm să anunţaţi intenţia prin trimiterea unui e-mail către administratorii Scientia, astfel încât să nu vă apucaţi să traduceţi un articol deja finalizat de altcineva ori aflat în lucru la un alt participant la concurs.

Notă: Articolele trimise de participanţii la concurs nu vor putea fi publicate pe un alt blog/site, iar autorii acestora nu vor putea cere vreodată eliminarea articolelor de pe site-ul Scientia.ro. Autorii articolelor vor fi menţionaţi la în câmpul special alocat pentru autori al fiecărui articol.

Articolele ni le puteţi trimite la adresa de email .

prof. Camelia Cosma

2010-03-27T13:46:00.004+02:00

Şcoli pentru un viitor verde

In cadrul acestui proiect “Scoli pentru un viitor verde” am realizat activitatea din luna martie numita “Ziua mondiala a apei” in 22 martie 2010 chiar cand este aceasta zi. Elevii din clasele 5-8 au realizat fluturasi cu mesaj ecologic in numar de 160 care au fost distribuiti pe strada atat prin cartierul Dumbrava cat si prin centru. De asemenea elevii au realizat desene educative despre apa, au aplicat chestionare in numar de 40 despre apa si anume:

1.Stiti ce semnifica ziua de 22 martie ?

2.Cum putem păstra apa curată ?

3. Stii că se poate intampla ca intr-o zi să fii anuntat că nu mai ajunge apa in casa ta.Cum s-ar schimba viaţa la tine acasă ?

4. De ce se murdăreşte ( poluează) apa?

5.Cât timp poate trăi un om fără apă?

6. V-aţi gândit că apa este o resursă epuizabilă? Vă preocupă reducerea consumului casnic? Cum reduceţi consumul de apă , astfel incât şi copiii mei să aibă apă potabilă la etajul 20 in anul 2050 ?

Prof. Camelia Cosma

2010-02-28T00:33:00.006+02:00

I.2.1 IGIENA INTIMĂ A APARATULUI DIGESTIV

(Mogoş şi colab., 1973; Antal, 1983; Ivan, 1983; Diculescu şi colab., 1987;

Brânză, 1998; Marieb, 1998; Miu, 1999; Sandu şi colab, 1999; Mincu,

2000; Sandu şi colab., 2004)

Referitor la igiena intimă a aparatului digestiv o atenţie deosebită trebuie acordată îngrijirii celor două extremităţi: cavitatea bucală şi anusul, care trebuie întreţinute permanent într-o stare de perfectă curăţenie, aceasta constituind o măsură igienică de prevenire a îmbolnăvirii organismului.

Cavitatea bucală trebuie să fie sănătoasă pentru asigurarea desfăşurării optime a funcţiilor specifice pe care le îndeplineşte în: digestie, respiraţie, limbajul articulat, mimică. Ea este însă şi o poartă de intrare a microbilor multor boli infecţioase.

Menţinerea curăţeniei dinţilor, îngrijirea lor, reduce apariţia cariilor, ajută la păstrarea sănătăţii gingiilor şi la înlăturarea mirosului neplăcut al gurii, precum şi la păstrarea “tinereţii“ şi frumuseţii. Lipsa dinţilor provoacă retragerea buzelor, scofălcirea obrajilor şi schimbarea fizionomiei, printr-o îmbătrânire precoce.

Pentru mentinerea în bune condiţii a igienei gurii, inclusiv a dinţilor se recomandă următoarele:

Ø după fiecare masă se va clăti bine gura cu apă, se va mânca un măr sau un morcov;

Ø după mesele principale, dar în mod obligatoriu seara şi dimineaţa se va efectua periatul dinţilor cu periuţa de dinţi (care este strict personală) şi pastă de dinţi, pentru evitarea fermentaţiei resturilor alimentare, cu consecinţe ştiute;

Ø nu se vor folosi ace sau alte obiecte din metal pentru curăţat dinţii;

Ø nu se va rupe aţa cu dinţii;

Ø nu se vor consuma alimente şi lichide prea fierbinţi sau prea reci şi în special succesiv;

Ø nu se vor ronţăi bomboane tari şi nu se vor sparge nuci sau alune cu dinţii;

Ø se va apela la medicul stomatolog de câte ori este nevoie pentru tratament şi obligatoriu de 2 ori pe an pentru îndepărtarea pietrei dentrare (tartrului) (pentru fumători detrartrajul se va face din 3 în 3 luni);

Ø se vor folosi alternative două paste de dinţi, pentru a nu se obişnui flora microbiană cu dezinfectantul; cei cu predispoziţie la apariţia cariilor vor folosi paste de dinţi cu conţinut de fluor;

Ø pentru lustruirea dinţilor se poate folosi un amestec de fosfat de calciu cu carbonat de calciu;

Ø pentru albirea dinţilor se poate face perierea lor de două ori pe săptămână cu o perie uscată înmuiată mai întâi în suc de lămâie şi apoi în bicarbonat de sodium (fără să se abuzeze de acest procedeu), sau prin frecarea lor din timp în timp cu un tampon de vată şi sare fină de bucătărie;

Ø după spălarea dinţilor cu periuţa şi pasta de dinţi este bine să se facă masajul gingiilor prin frecarea lor cu degetul arătător înmuiat într-un amestec de bicarbonat de sodiu cu sare, după care se clăteşte gura cu apă. Acest masaj întăreşte gingia, stimulează circulaţia sângelui şi previne retractarea gingiilor; masajul gingiilor se mai poate realize prin masticaţia alimentelor tari ca: mere, morcovi, pâine, realizându-se astfel şi îndepărtarea resturilor alimentare.

Mirosul neplăcut al gurii se datorează mai multor factori, ca: fermentarea resturilor alimentare rămase între dinţi, apariţia gingivitelor, fumatul, unele boli gastrice, carii care trec neobservate.

Spălarea dinţilor şi utilizarea apei de gură pentru clătire poate reduce mirosul neplăcut al cavităţii bucale. Dacă acesta persistă totuşi se impune consultarea medicului care stabileşte cauzele şi indică tratamentul adecvat.

I.2.2 AFECŢIUNI ALE CAVITĂŢII BUCALE

(Sandu şi colab., 1999; M.E.C.Ş.T., 2003; Sandu şi colab., 2004;

Lapadat, 2006)

Zăbăluţa este o afecţiune a comisurii buzelor, care se manifestă sub forma unor eroziuni sau fisuri, albicioase. Acestea pot persista un timp îndelungat, cronicizându-se datorită traumatizării permanente prin deschiderea gurii în timpul masticaţiei, vorbitului, căscatului. Afecţiunea este de cele mai multe ori microbiană sau micotică (cu ciuperci), iar în unele cazuri se poate datora unor carenţe în vitamina B₂ şi fier, de aceea este necesară consultarea medicului de specialitate.

Cheilita este o afecţiune bucală manifestată prin uscarea buzelor, inflamarea şi fisurarea lor, care poate să apară iarna din cauza frigului şi vara datorită căldurii solare.

Stomatita este o inflamaţie a mucoasei bucale, care afectează limba, gingiile, vălul palatin; este frecventă în special la copii nou-născuţi având ca agenţi patogeni microbii aflaţi în gură sau introduşi cu mâna prin sugerea degetelor. Se tratează cu glicerină boraxată 2% sau cu albastru de metilen 1 %.

Cariile dentare se produc, după unii cercetători datorită unor aglomerări de microbi şi consumului exagerat de glucide iar după alţii datorită decalcifierii dinţilor prin acţiunea acizilor eliberaţi de către bacteriile acidogene din placa de tartru aflată la suprafaţa dinţilor, fapt care impune cu necesitate efectuarea la timp a detrartrajului. Una dintre complicaţiile periculoase pe care o poate produce o carie netratată este abcesul dentar.

Gingivitele sunt afecţiuni inflamatorii ale gingiilor. O igienă bucală necorespunzătoare, cu apariţia concomitentă a tartrului, resturile alimentare şi depozitele bacteriene constituie factorii etiologici ai acestei maladii. Gingivitele mai pot apărea în urma unor lucrări stomatologice greşite sau a unei alimentaţii necorespunzătoare.

Boli cu poartă de intrare digestivă

1.Febra tifoidă şi dizenteria sunt cele mai tipice boli cu poartă de intrare digestivă. Sursa de infecţii pentru aceste boli este omul bolnav sau purtătorul de microbi, care îi elimină în special prin materiile fecale, putându-se răspândi prin apă, mâini murdare şi muşte pe alimente. În ambele boli, în afară de febră sunt prezente tulburări digestive: constipaţi , dureri abdominal , inapetenţă, diaree.

Febra tifoidă este o boală de durată mai lungă, în timp ce dizenteria este o boală de durată mai scurtă şi uneori cu debut violent. În cazul acestor boli este obligatoriu izolarea în spital, nu numai pentru a preveni răspândirea bolii ci şi pentru a se aplica tratamentul corespunzător, aceste boli necesitând îngrijiri speciale.

2.Hepatita este o denumire generică dată afecţiunilor inflamatorii de natură virotică, microbiană sau toxică a ficatului.

3.Holera este una din bolile răspândite sub formă de epidemii grave până în secolul trecut. Boala este provocată de vibrionul holerei şi are o incubaţie de 1-3 zile. Ea se manifestă fie ca o simplă diaree fie ca o puternică intoxicaţie adesea mortală, cu diaree puternică şi vărsături, cu pierderea masivă a apei din corp şi complicaţiile grave ca urmare a deshidratării. În prezent se poate asigura profilaxia acestei boli în cele mai bune condiţii. Măsurile de prevenire constau în vaccinare şi igienă personală, deoarece boala se poate tramsmite prin: apă, alimente şi mai ales prin mâinile murdare. În momentul declanşării unor cazuri de holeră, întreaga colectivitate trebuie să se supună disciplinat la toate măsurile stabilite de organele sanitare.
4.Verminozele intestinale (ascarii sau limbricii, oxiurii) au tot poartă de intrare digestivă. Ouăle acestor viermi intestinali se răspândesc odată cu materiile fecale, putând rezista mult timp pe sol. La omul sănătos ajung pe calea mâinilor murdare.

5.Teniaza (panglica) are un drum de răspândire mai complicat: ouăle de Tenia solium din fecalele omului ajung la porc, căruia îi invadează muşchii şi se transformă în larve (cisticerci). Omul se îmbolnăveşte consumând carne de porc cu cisticerci, insuficient friptă sau fiarta
6.Trichineloza (trichinela) este o boală parazitară deosebit de gravă provocată de un vierme mic, trichinela. Boala este luată de om odată cu carnea infestată a porcilor,

mistreţilor, sau urşilor, carne insuficient friptă sau prajită. Trichinoza se manifestă prin dureri musculare puternice, febră, tulburări digestive. De aceea toată carnea de porc şi de la alte animale mari sau produsele de vânat trebuie să aibă avizul sanitar-veterinar pentru a fi consumată.

Şobolanii sunt adesea principalii vinovaţi în răspândirea trichinozei la porci, ceea ce impune efectuarea deratizării în vecinătatea crescătoriilor de porci, de câte ori este nevoie.

7.Toxinfecţiile alimentare sunt un alt grup de boli cu poartă de intrare digestivă. Ele se datorează unor microbi ca: stafilococi, streptococci, colibacili, care se pot înmulţi pe alimentele contaminate şi păstrate necorespunzător.

Carnea şi derivatele sale, laptele, untul, brânzeturile, ouăle, cremele, maionezele, cartofi fierţi sau pastele făinoase fierte pot folosi drept mediu de cultură pentru numeroşi microbi, atunci când găsesc şi temperatură potrivită: 14-40 °C pentru a se înmulţi şi a produce toxine.

După consumarea unui asemenea aliment, la cca 2-13 ore se produce brusc îmbolnăvirea, manifestată prin: vărsături, diaree, stare generală rea, dureri abdominale, febră, bolnavii necesitând ajutor medical de urgenţă.

Toxinfecţiile alimentare se pot produce datorită neglijenţei în prepararea alimentelor (alimente vechi, mese şi ustensile murdare), prin contaminarea de către bucătari purtători de microbi (cu plăgi infectate, furuncule, coşuri, mâini murdare) şi prin păstrarea lor necorespunzătoare (exemplu: pe marginea plitei).

Ouăle de raţă sunt frecvent contaminate cu microbii febrei paratifoide.De aceea utilizarea lor în stare crudă (în maioneze, crème) poate produce îmbolnăviri grave. Microbii şi toxinele lor din alimente pot fi distruse prin prăjire sau prin fierberea alimentelor minimum 30 de minute. Există şi posibilitatea ca microbii să se găsească în

alimente care provin de la animale bolnave. De aceea laptele se va consuma numai fiert iar carnea va fi consumată numai dacă are avizul sanitar-veterinar nu se va consuma carne din tăieri clandestine.

I.2.3 IGIENA ALIMENTAŢIEI

(Sandu şi colab., 2004)

Alimentaţia este unul din factorii importanţi care influenţează starea de sănătate. Se ştie că o alimentaţie necorespunzătoare poate determina o serie de boli. Aşa de exemplu: o alimentaţie săracă în produse lactate (bogate în calci ) poate duce la apariţia rahitismului, insuficienţa produselor de origine animală favorizează apariţia unor anemii, lipsa legumelor şi fructelor provoacă avitamonoze. Îmbolnăvirile pot să apară nu numai din cauza insuficienţei alimentare ci şi datorită unei alimentaţii excesive sau dezechilibrate. De exemplu: alimentaţia excesivă şi mai ales consumul exagerat de slănină şi untură favorizează apariţia aterosclerozei ; excesul de dulciuri duce la apariţia nevralgiilor şi cariilor dentare.

Pentru a fi raţională, alimentaţia trebuie să asigure toţi factorii nutritivi necesari (plastici, energetici, vitamine) în cantităţi şi proporţii optime. Dintre sărurile minerale o atenţie deosebită trebuie acordată: calciului, fosforului, fierului. O primă cerinţă în legătură cu regimul alimentar este de a lua masa zilnic la ore fixe; în caz contrar pot să apară: gastrita, ulcerul gastric şi duodenal.

Referitor la numărul meselor se consideră raţional regimul cu 3 mese pentru adulţi şi 4 mese pe zi pentru copii şi adolescenţi: dimineaţa, o gustare în cursul dimineţii (la ora 10-11), prânzul şi masa de seară.

Trebuie renunţat la practica greşită de a reduce masa de dimineaţă la o ceaşcă de ceai sau de cafea, deoarece în cursul dimineţii efortul fizic şi intelectual este mai mare, ceea ce necesită o masă mai consistentă.

Masa de seară trebuie alcătuită din alimente uşor digerabile (făinoase, lactate) care trebuie consumate cu 1,5-2 ore înainte de culcare. Cunoscând nevoile în factori nutritivi în fucţie de vârstă şi activitatea oamenilor se pot stabili cu ajutorul tabelelor de compoziţie a alimentelor, combinaţiile alimentare capabile să acopere aceste trebuinţe.
prof. CAMELIA COSMA

Cel mai urât animal

2009-02-06T18:42:00.002+02:00

Vă invit să votaţi cel mai respingător animal, aşa cum consideraţi voi. Priviţi imaginile de mai jos şi votaţi cel mai urât animal, vietatea cu care n-aţi vrea să vă întâlniţi niciodată:

VIPERA

COBRA

ALIGATORUL

GÂNDACUL DE BUCĂTĂRIE

RECHINUL

HIENA

ŞOBOLANUL

În urma sondajului efectuat, au răspuns 75 de vizitatori, iar rezultatele sunt următoarele:

Locul I: ŞOBOLANUL (37)

Locul II: GÂNDACUL DE BUCĂTĂRIE (26)

Locul III: HIENA (7)

Locul IV: VIPERA şi COBRA (3)

Locul V: RECHINUL (2)

IGIENA

2009-02-05T13:01:00.000+02:00

I.1 GENERALITĂŢI DESPRE IGIENĂ

I.1.1 NOŢIUNI DE IGIENĂ PERSONALĂ

(Mogoş şi colab., 1973; Antal, 1983; Ivan, 1983; Lazăr, 1985;

Diculescu şi colab., 1987; Brânză, 1998; Marieb, 1998; Miu, 1999;

Sandu şi colab., 1999).

I.1.2 IGIENA CORPORALĂ

(M.E.C.Ş.T., 2003; Sandu şi colab., 2004)

Igiena corporală sau individuală are drept scop curăţenia şi îngrijirea pileii şi producţiunilor sale (unghii, păr), a gurii şi dinţilor, ochilor, nasului, urechilor precum şi igiena diferitelor sisteme (digestiv, repirator, cardiovascular, renal, reproducător).

Igiena pielii

Igiena deficitară poate determina, prin dezvoltarea unui proces infecţios local, formarea unor elemente de foliculită sau de piodermită (mici colecţii purulente pe tegument, situate mai ales la rădăcina firului de păr) sau chiar a unor leziuni mai întinse, adevărate furuncule, simple sau multiple .

Curăţenia pielii se asigură cu uşurinţă prin spălarea ei cu apă preferabil caldă

(35-38 °) şi săpun. În afara efectului său de curăţenie locală, spălarea asigură tegumentelor şi o intensificare a circulaţiei sângelui; are în plus şi acţiune calmantă asupra sistemului nervos, creând o stare de bună dispoziţie.

Curăţenia corporală prin băi generale, se efectuează cu apă caldă la temperaturi variabile: 30 -38, la nu mai mult de 6-7 zile.

Se recomandă utilizarea băii generale sub formă de duş: sub această formă, baia este mult mai igienică şi mai sănătoasă, datorită efectului binefăcător al proiectării cu presiune a jetului de apă asupra terminaţiilor nervoase din piele. Baia parţială se adresează numai anumitor părţi ale corpului, cele mai expuse la murdărie şi se practică zilnic sau chiar de mai multe ori în cursul aceleiaşi zile .

Igiena mâinilor şi picioarelor

Trebuie acordată atenţie mâinilor, curăţeniei mâinilor: tăierea scurtă a unghiilor, spălarea lor cu apă caldă, săpun şi perie înainte de masă, după folosirea closetului şi ori de câte ori s-au murdărit; preîntâmpină apariţia diferitelor boli cu poartă de intrare digestivă

(bolile “mâinilor murdare ”, cum ar fi : dizenteria, hepatita virală acută tip A, parazitozele intestinale). Picioarele se spală în fiecare seară, unghiile se taie de la 1-2 săptămâni pentru a preveni acumularea de murdării şi încarnarea lor, fapt pentru care unghiile de la degetele picioarelor se taie drept, spre deosebire de cele ale mâinilor, care trebuie rotunjite.

Igiena părului

Se asigură prin pieptănatul şi periatul zilnic şi spălarea o dată pe săptămână sau de câte ori este nevoie de apă caldă şi şampon adaptat tipului de păr (uscat, normal, gras). Pielea capului produce mult sebum, transpiră mult, reţine uşor pulberi (praf, funingine) din atmosferă şi, din acest motiv, baia cu săpun sau cu şampon de păr se impune cel puţin la 2-3 zile sau chiar zilnic. Datorită faptului că în păr se pot aduna păduchii, iar la rădăcina firului de păr se cuibăresc numeroase ciuperci care determină apariţia unor micoze (tricofiţe, microsporie, favus) nu se recomandă împrumutarea şepcilor sau căciulilor.

I.1.3 IGIENA ÎMBRĂCĂMINTEI

(M.E.C.Ş.T., 2003 ; Sandu şi colab., 2004)

O bună îmbrăcăminte permite păstrarea unei treimi din cantitatea totală de căldură pe care organismul o pierde continuu prin fenomene fizice de conducţie sau de radiaţie. Hainele trebuie croite astfel încât să nu incomodeze dezvoltarea sau mişcările copilului; de asemenea, hainele nu trebuie să fie nici prea strâmte (caz în care favorizează pierderea de căldură) şi nici prea largi (caz în care permit pătrunderea frigului în spaţiul dintre ele şi piele).

Iarna este de preferat o îmbrăcăminte din mai multe straturi de veştminte decât una formată dintr-un singur veşmânt, dar foarte gros; este cazul hainelor groase din blană, care încălzesc excesiv unele zone ale corpului, stânjenindu-i în mare măsură mişcările.

Vara este de preferat ca îmbrăcămintea să fie din materiale subţiri: mătase, in, cânepă, fibre artificiale, care să fie lejeră pe corp şi în culori deschise: bej, alb, galben, roz.

I.1.4 IGIENA ÎNCĂLŢĂMINTEI

(M.E.C.Ş.T., 2003 ; Sandu şi colab., 2004)

Încălţămintea trebuie să respecte configuraţia anatomică a piciorului şi să fie lejeră; să permită mişcarea degetelor şi să fie cât mai strânsă în spate, pentru a fixa bine piciorul în mers.

· Încălţămintea prea stâmtă, pe lângă faptul că produce mari neplăceri la mers, duce cu timpul la apariţia de leziuni cutanate (rosături), degerături, şchiopătat, îngroşarea gleznei sau chiar la deformarea degetelor.

· Încălţămintea prea largă detemină apariţia de inflamaţii şi apoi leziuni datorate frecării piciorului în timpul mersului, iar în cazul sezonului rece piciorul nu va niciodată cald, din cauza pătrunderii cu uşurinţă a aerului rece, eventual şi a zăpezii, prin spaţiul larg dintre pielea piciorului şi pantof sau gheată.

La copii, datorită faptului că procesul osificării nu este încheiat, încălţămintea nepotrivită duce la deformări ale plantei sau ale degetelor şi, cu timpul, la tulburarea circulaţiei periferice, cu transpiraţie abundentă şi urât mirositoare sau chiar la apariţia unor procese infecţioase interdigitale, de etiologie în special micotică (cauzate de ciuperci parazite).

De multe ori există o contradicţie între utilitatea încăţămintei şi modă. Adesea moda nu ţine cont că poate afecta nu numai piciorul dar şi coloana vertebrală. Este recomandabil pentru adolescente să poarte pantof cu tocuri joase şi late şi numai la ocazii deosebite să poarte pantof înalt, deoarece un astfel de toc purtat intempestiv duce la deformarea piciorului, a bazinului şi chiar a coloanei vertebrale.

I.1.5 IGIENA SCRISULUI ŞI CITITULUI

(M.E.C.Ş.T., 2003; Sandu şi colab., 2004)

Din cauza oboselii care apare copii adoptă poziţii incorecte, cu influenţe nocive asupra organismului. Pe lângă obosirea acelor muşchi care participă direct la procesul scrisului, obosesc şi grupele învecinate de muşchi. În timpul scrisului de lungă durată, elevii se sprijină cu pieptul de marginea mesei sau îşi caută sprijin pentru cap. Această poziţie atrage după sine comprimarea cutiei toaracice şi perturbarea respirţiei şi circulaţiei. Scrisul nu trebuie să ocupe decât o jumătate din durata unei lecţii obişnuite. O mare importanţă în dezvoltarea armonioasă o prezintă poziţia corpului în timpul scrisului (există riscul de a dobândi cifoze, scolioze, lordoză, deformări de bazin).

Pentru a asigura condiţii igienice pentru citit, editarea textului trebuie să ţină cont de următorii parametri: mărimea literelor, apropierea lor, lumina trebuie să cadă din partea stângă spre locul de lucru şi intesnistatea ei să fie suficientă. Se interzice citirea la lumină crepusculară sau la lumină artificială insuficientă, care contribuie la dezvoltarea miopiei.

Pentru elevii mici, lecţiile de citit trebuie să fie cât mai scurte, deoarece la ei muşchii cefei sunt mai slabi în comparaţie cu greutatea capului pe care trebuie să o suporte în timpul cititului şă obosesc repede. Cititul în poziţie culcată se efectuează de obicei când elevii sunt obosiţi şi simt nevoia de odihnă. În asemenea împrejurări este mai bine să nu se continue cititul ci să se întrerupă activitatea.

I.1.6 IGIENA LOCUINŢEI

(M.E.C.Ş.T., 2003; Sandu şi colab., 2004)

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a stabilit trei condiţii pe care trebuie să le îndeplinească o locuinţă pentru a fi considerată salubră şi anume:

1.să satisfacă nevoile fiziologice şi psihologice ale organismului uman;

2.să nu aducă nocivităţi ca infecţii, infestaţii, intoxicaţii, accidente;

3.să asigure confortul necesar individului şi familiei sale.

Pentru a corespunde acestor condiţii orice locuinţă trebuie să respecte anumite recomandări sanitare şi anume:

§ Solul pe care se construieşte o locuinţă trebuie să fie salubru cu apă subterană la 1m sub fundaţie;

§ Orientarea locuinţei cea mai bună pentru zona noastră climatică este cea sudică, sud-estică, sud-vestică. Orientarea nordică nu permite pătrunderea radiaţiei solare directe în locuinţă;

§ Materialele de construcţie pot fi naturale şi artificiale, dar trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie termoizolante, hidroizolante, fonoizolante, ignifugă, uşor de întreţinut şi curăţat.

§ Planificarea interioară: numărul de încăperi să fie egal cu numărul de persoane, însă psihologii consideră ca trebuie să fie o cameră în plus numită cameră de relaţii, de întâlnire cu persoane din afara familiei. Suprafaţa locuinţei trebuie să asigure 10-16 m², iar înălţimea medie să fie de 2,70-2,80 m.

§ Anexele locuinţei trebuie să fie următoarele: bucătăria care trebuie să fie bine ventilată în exterior, baia cu W.C .

Cele mai respingătoare animale

2009-01-24T19:32:00.011+02:00

VIPERA

COBRA

ALIGATORUL

GÂNDACUL DE BUCĂTĂRIE

RECHINUL

HIENA

ŞOBOLANUL

TABĂRA NAŢIONALĂ DE PROIECTE DE MEDIU 2008

2008-09-27T14:35:00.010+03:00

Tabăra Muncel

Concursul naţional de proiecte de mediu 2008 s-a desfăşurat în Tabăra Muncel, tabără situată la graniţele dintre judeţele Iaşi şi Neamţ, în pădurea Călugăra, la 6 kilometri de Hanul Ancuţei.

Desfăşurarea concursului a presupus 2 categorii de elevi- elevii de gimnaziu şi cei de liceu - care au concurat pe baza unor proiecte diversificate din punct de vedere al materiei şcolare pe care se baza tematica lor, precum şi a zonei geografice care se observa în fiecare proiect, al activităţilor cuprinse în cadrul proiectelor, al organizării şi prezentării acestora în faţa unei comisii jurizante formată din 5 persoane cu specializări diferite.

Concursul se baza deasemenea pe o diversitate mare din punct de vedere al elevilor participanti, aceştia provenind din toate judeţele ţării, iar echipele participante aveau la dispoziţie un stand pe care îl foloseau pentru prezentarea proiectelor, aspectul acestora contând pentru punctajul acordat de juriu.

Astfel ne-am bucurat de frumuseţi pe care poate până atunci nu le-am observat sau nu le-am cunoscut, lucruri pe care le-am văzut în proiectele celorlalţi concurenţi. Am făcut cunoştinţă cu zone pline de mister (zone turistice, forme de relief), lucuri care presupun probleme, probleme pe care prin aceste proiecte se căuta şi poate uneori se şi găsea un rezultat (animalele sălbatice de la grădinile zoologice, câinii de pe străzi, defrişări, utilizarea algelor marine, frumuseţea dar

şi poluarea locurilor naturale, poluarea fonică a unor oraşe, poluarea mediului etc).

Judeţul Hunedoara s-a bucurat de un loc binemeritat în rândul acestor proiecte, atât la secţiunea gimnaziu - aceasta fiind ocupat de Harvath Sarah, o elevă din reşedinţa judeţului nostru, Deva - proiectul acesteia era referitor la o haldă de steril din apropierea municipiului, iar calitatea acestui proiect (coordonat de doamna profesoară Stroie Cristina) a fost apreciat cu locul al III-lea. La secţiunea liceu s-a participat cu 2 elevi din

cadrul Liceul Teoretic Lupeni (Andreea Oprea şi Raul Riti) cu proiectul INFLUENŢA TURISMULUI ASUPRA ECOSISTEMELOR DIN MASIVUL STRAJA, proiect coordonat de profesorul de Biologie Florin Constantinescu iar caliatea acestui proiect a fost apreciată cu menţiune în rândul tuturor proiectelor participante la această secţiune, acestea fiind 48 la număr.

Bucuria cea mare nu a rezultat, aşa cum ar crede toţi, din premiul ce l-am câştigat ci din faptul că am putut vedea, cunoaşte şi lua parte la evenimente noi, locuri noi. Ne-am bucurat de frumuseţea binecunoscutelor zone de relief din Iaşi şi Neamţ, a binecunoscutului

HAN AL ANCUŢEI despre care ne-a povestit atâtea M.Sadoveanu (şi DA, puteam spune cu mândrie că cei 12 km. pe care i-am parcurs au meritat tot efortul, căci peisajul şi hanul şi atmosfera sunt unice, pline de istorie şi de frumuseţe)...iar cum orice om ştie că atunci când cunoşti oameni noi, care, în cazul acesta, îşi laudau judeţul de origine în felul lor, e foarte plăcut, pentru că la final îţi dai seama cu mare entuziasm că grupul tău de prieteni s-a mărit mult într-o săptămâna. Şi cu toţii am savurat cu multă plăcere specialităţile culinare în stil moldovenesc care au fost delicioase.

Totul a fost o vacanţă pentru noi, pentru că acest concurs şcolar nu e ca toate celelalte unde importantul îl presupune învăţatul, a fost plin de satisfacţie, de zâmbete şi de o uşoară mâhnire atunci când am părăsit acele locuri superbe.

Acum când în faţa ochilor avem doar fotografii, când ne aducem aminte de toate frumuseţile, zâmbetele noi, oamenii pe care i-am cunoscut, lucurile pe care le-am învăţat şi le-am văzut ne dăm seama că poate săptămâna aceia a fost parcă doar o zi şi la urma urmei cel mai important lucru...ne dăm seama de câte mistere, frumuseţi şi cât de mare e România...

RAUL RITI

MENS SANA IN CORPORE SANO

2008-05-24T19:33:00.003+03:00

Vineri, 18 aprilie 2008, a avut loc, în incinta Liceului Teoretic Lupeni, simpozionul intitulat Mens sana in corpore sano. Acest eveniment este un proiect născut din iniţiativa unui grup de elevi din clasa a X-a C, respectiv Maria Şindilaru, Raul Riti, Andreea Oprea, Anna Catargiu, Anca Boerosu, Marius Popa şi Mădălina Vieru. Aceşti elevi inimoşi, coordonaţi de prof. Florin Constantinescu, au elaborat un proiect pe care l-au depus la Primăria şi Consiliul Local al Municipiului Lupeni şi au obţinut o finanţare directă a proiectului. Cu ajutorul unor sponsori generoşi, simpozionul a fost organizat şi finalizat cu succes.
Principala activitate a acestui simpozion a fost o sesiune de referate şi comunicări ştiinţifice ale elevilor unde au participat peste 50 de echipaje de elevi, provenite de la Colegiul Hermes Petroşani, Liceul de Informatică Petroşani, Şcoala Generală „I.G. Duca” Petroşani, Grupul Şcolar „Mihai Viteazu” Vulcan, Şcoala Generală nr. 1 Lupeni, Şcoala Generală nr. 2 Lupeni, Şcoala Generală nr. 3 Lupeni, Liceul Teoretic Lupeni, Grupul Şcolar Minier Lupeni, Şcoala Generală nr. 1 Uricani şi Şcoala Generală nr. 2 Uricani. Lucrările prezentate de echipajele şcolare au dovedit un înalt grad de pregătire ştiinţifică, de seriozitate şi rigurozitate în documentare, precum şi de modalităţi de prezentare foarte moderne, care au implicat programe create de elevi, precum şi utilizarea videoproiectoarelor. Din juriu au făcut parte profesori de Biologie, cadre medicale şi elevi şi au avut la dispoziţie o grilă de evaluare riguros întocmită.
În cele din urmă sesiunea de referate şi comunicări ştiinţifice s-a încheiat cu următoarele rezultate:
GIMNAZIU:
Premiul I
Schimbătoru Corina, Ţărcan Raluca, Şcoala Generală nr. 1 Lupeni

Premiul II
Popa Maria Denisa, Dumitrescu Ana Antonia, Şcoala Generală nr. 1 Uricani

Premiul III
Baraghin Adelina, Gheorghe Andra, Şcoala Generală nr. 2 Lupeni

Menţiune
Costache Alin, Şcoala Generală „I.G. Duca” Petroşani

Menţiune
Negura Vlad, Tecşa Adrian, Şcoala Generală nr. 2 Lupeni

Menţiune
Lupuleac Cristina, Voina Laura, Şcoala Generală „I.G. Duca” Petroşani
LICEU:
Premiul I
Drăgan Marius, Grup Şcolar Industrial Minier Lupeni

Premiul II
Nazarov Ioana, Sallas Mark, Colegiul Hermes Petroşani

Premiul III
Grunwald Ramona, Colegiul Hermes Petroşani

Menţiune
Simon Laura, Sorop Alina, Grup Şcolar „Mihai Viteazu” Vulcan

Menţiune
Trenchea Ionuţ, Zlotea Valentin, Grup Şcolar „Mihai Viteazu” Vulcan

Menţiune
Enache Mădălina, Liceul Teoretic Lupeni

Este de remarcat interesul elevilor legat de temele propuse spre dezbatere, teme legate de anatomia şi fiziologia omului, patologie umană, abuzul şi consumul de droguri, teme de educaţie sexuală, igiena microclimatului şcolar şi altele. Au fost remarcate sursele bogate de documentare, ilustrate prin bibliografiile studiate de elevi.
Prezenţa Directorului Spitalului Municipal Lupeni, dr. Mariana Mateescu în juriul secţiunii liceu a dat greutate verdictelor şi evaluărilor efectuate, astfel încât s-a remarcat rigurozitatea şi seriozitatea evaluării.
A fost, de asemenea, prezentată şi revista de ştiinţe naturale în format electronic intitulată Biorevista Liceului Teoretic Lupeni care conţine numeroase materiale cu conţinut ştiinţific şi care poate fi accesată pe internet la adresa http://biorevistaltl.blogspot.com .
Această manifestare a fost prima ediţie a acestui simpozion, care are ca obiectiv pe termen lung educaţia pentru sănătate făcută prin asemenea manifestări pe parcursul anilor care vin. Interesul crescut al elevilor pentru participarea la sesiunea de referate şi comunicări ştiinţifice ne-a convins de necesitatea continuării şi pe viitor a acestui simpozion.
În încheiere se cuvine să ne exprimăm recunoştinţa pentru cei care ne-au ajutat ca ideea noastră să prindă viaţă, adică Primarul Municipiului Lupeni, domnul Cornel Resmeriţă, consilierii municipali, doamna director al Spitalului Municipal Lupeni dr. Mariana Mateescu. domnul director al Liceului Teoretic Lupeni, prof. Tănase Dan Daniel, generoşii sponsori, precum şi participanţii la sesiunea de referate şi comunicări.

prof. Florin Constantinescu

Stop poluării, mediul are prioritate!

2008-04-11T20:52:00.004+03:00

Activităţile ce se vor desfăşura în cadrul proiectului
“ STOP POLUĂRII, MEDIUL ARE PRIORITATE”
din Şcoala “Vasile Goldiş” şi Liceul de Artă “I.Sima”

1.Concursuri tematice de desene: “SA PROTEJĂM NATURA” -20 martie;
Concursuri tematice de eseuri -“O SCRISOARE DESCHISĂ PENTRU CONCETĂŢENII MEI “-28 martie;
şi “PĂDUREA-PUNTE DE LA PĂMÂNT LA SOARE”-11 aprilie;
2. ”UN MEDIU CURAT-O LUME SĂNĂTOASĂ”-ecologizare-22 aprilie;
3.Scenete scrise de elevi despre Ziua Pământului -8 mai;
4.Expoziţie de obiecte din deşeuri : ”DEŞEURILE , ALTFEL” -18 martie;
5.Amenajarea de căsuţe pentru păsări- 1 aprilie;
6.Realizarea unui panou informativ despre Poruncile Ecologice şi distribuirea de Fluturaşi cu measaje ecologice-12 mai;
7.Creaţii vestimentare din deşeuri -14 mai;

Cu ocazia lansării Proiectului “Stop Poluării-Mediul are prioritate” , am hotărât că şi elevii celor două şcoli se vor implica cât mai mult în conştientizarea importanţei pe care îl are mediul pentru noi, Oamenii. Tocmai de aceea începând din 12 martie şi până în 15 mai se vor derula în şcoli activităţile mai sus menţionate.
Acest proiect este iniţiat de Inspectoratul Şcolar Sălaj în parteneriat cu Garda de Mediu Sălaj şi desfăşurat în toate şcolile din judeţ. În şcolile noastre s-au desfăşurat până acum doar două activităţi şi anume:
1.Expoziţia de obiecte din deşeuri cu titlul : “Deşeurile, altfel „ , în care s-au implicat foarte mulţi elevi demonstând încă o dată creativitatea şi imaginaţia fiecăruia. În urma jurizării obiectelor de către doamna profesoară Puşcaş Lucreţia, doamna laborantă Ţurcaş Neli, clasamentul a fost următorul:
Pentru clasele I-IV:
Premiul I- POP IONUŢ-clasa a II a A , care a realizat o gospodărie ţărănească, învăţător Susana Platon.
Premiul II-clasa a II a B “Step by step” care au realizat o vază cu flori, învăţătoare Aurica Coifa şi Teglaş Savina.
Premiul III-Tarba Iulia-clasa a II a A, care a realizat o vază cu flori, învaţătoare Susana Platon.
Premiul special pentru realizare artistică- “Colecţia de mărgele”-Lung Ada-clasa a II a A.
Pentru clasele V-VIII clasamentul a fost următorul:
Premiul I-Buciu Andrei-clasa a V a B cu lucrarea: “Căsuţa cu frunze”
Premiul I-Stoica Ximena-clasa a VI a A Muzică cu lucrarea:”Fântână ţărănească”.
Premiul II-Pădurean Renata şi Vlad Alexandra-clasa a V a B cu lucrarea:” Căsuţă cu piscină”.
Premiul II-Gherman Razvan-clasa a V a A Muzică cu lucrarea “Căsuţă din chibrituri şi carton”.
Premiul II-Tripon Camelia şi Pargea Mădălina-clasa a VII a A cu lucrarea “Vază cu flori din peturi, hârtie şi aţă”
Premiul III-Paşcalău Paula-clasa a VII a A cu lucrarea “Vază cu sfoară”.
Premiul III-Tripon Călin –clasa a V a B cu lucrarea “Pălărie din chibrituri”.
De asemenea au mai primit premii speciale următorii elevi: Petricaş Cristian-clasa a VI a B-Premiul pentru imaginaţie cu lucrarea “Cap de extraterestru”, Gurzău Paul-clasa a VI a B-Premiul pentru originalitate cu lucrarea “Robot din cutie de suc”, Puie Raluca-clasa a VI a A-Premiul special în arta modelării lutului cu “Căluţ de mare, cameleon” şi Opriş Cătălin-clasa a VI a A Muzică –Premiul special în arta modelaării lutului cu “ Căsuţă din lut”.

O altă activitate desfăşurtă în 20 martie a fost expoziţia de desene cu tema “Să protejăm natura” în laboratorul de Ştiinţe din şcoli la care au participat un număr foarte mare de elevi începând din clasa a II a şi până în clasa a X a. Desenele au mesaje pozitive şi arată că natura trebuie protejată dacă dorim să se bucure de ea şi generaţiile viitoare. Clasamentul a fost stabilit de domnişoara de desen Mălina Mureşan în felul următor:
Pentru clasele I-IV:
Premiul I-Amalia Mureşan-clasa a II a Muzică-învăţătoare Mureşan Felicia
Premiul II-Şerban Gabriel-clasa a IV a B “Step by step” învăţătoare:
Jugăstrean Viorica şi Morar Camelia.
Premiul III-Lung Ada-clasa a II a A-învăţătoare Susana Platon
Premiul III-Costin Eduard-clasa a II a A-învăţătoare Susana Platon
Pentru clasele V-X:
Premiul I-Gurzău Paul-clasa a V a B-dirigintă Ilieş Ileana
Premiul I-Pojar Alexandru-clasa a IX a B-dirigintă Mureşan Mălina
Premiul I-Onaţ Carmen-clasa a IX a B-dirigintă Mureşan Mălina.
Premiul II-Meseşan Miruna—clasa a VII a B-dirigintă Puşcaş Lucreţia
Premiul II-Călăcean Gabriel-clasa a VII a B-dirigintă Puşcaş Lucreţia
Premiul III-Meseşan Paul-clasa a VI a B-dirigintă Ilieş Ileana

Activitatea desfăşurată în 28 martie numită „Scrisoare deschisă către concetăţenii mei” s-a bucurat de o mare participare din partea elevilor, implicându-se în mod deosebit elevii următoarelor clase a: V a A, B, VI a A, a VI a B, a VII a A şi a VII a B.
Clasamentul a fost următorul:
Premiul I –POP IOANA IULIA-clasa a VII a A
Premiul II- BOBEICA IULIA şi MATEI NAOMI-clasa a VI a B
Premiul III-DEHELEAN FELICIA-clasa a VII a B, PUIE RALUCA-clasa a VI a A şi IEPURE CRISTIAN-clasa a V a B.
Pentru exemplificare voi prezenta un fragment din scrisoarea premiului I şi anume:
„Aş vrea să vă spun că-mi pare rău pentru sănătatea tuturor. Am făcut zilele trecute o plimbare prin întreg oraşul, vroiam să cumpăr ceva, şi spre nefericirea mea am găsit doar dezordine şi mizerie.
Nu m-aş fi gândit vreodată că răutatea şi nepăsarea locuitorilor oraşului meu l-ar putea transforma pe acesta într-un adăpost de gunoaie şi aer poluant.
Oare de ce oamenii zilelor noastre nu se gândesc şi la lumea în care trăiesc? Nu cred că este foarte greu să ajutăm puţin de tot şi mediul, trăind frumos în el.
Mediul înconjurător este darul suprem pe care fiinţa umană l-a primit vreodată. Natura e poarta spre fericirea veşnică, spre eternitate. În natură omul se deschide şi rodeşte, în natură omul creează o legătură de suflet cu tot ce-l înconjoară. Doar prin intermediul ei fiecare poate deveni mai bun, în ea, în peisajele ei fiecare suflet, oricât de întunecat ar fi, îşi va găsi lumina şi speranţa.
Şi atunci, dacă natura e locul magic de ce ne încăpăţânăm s-o distrugem?
Oraşul nostru mic, cu clădiri măreţe şi noi, cu oameni importanţi a devenit un morman de gunoaie.Cel puţin aşa am observat.
................................................................................................................................................
Poate că dacă am vrea am putea planta un pom în plus, am putea ocoli câţiva metri pentru a nu călca iarba, am putea renunţa la maşină. Mai pe scurt am putea fi mai conştienţi de problemele mediului înconjurător.
Atunci când vei găsi un moment de linişte, te rog, citeşte aceste rânduri şi dovedeşte că-ţi pasă.

Semnează,
Un om căruia îi place natura şi frumuseţile ei.

Olimpiada Judeţeană de Biologie Deva 2007 - clasa a XI-a

2008-02-22T19:07:00.004+02:00

SUBIECTE

I. ALEGERE SIMPLĂ
La următoarele întrebări ( 1-30 ) alegeţi un singur răspuns din variantele propuse.

1. Axul sagital:
A. este orizontal, ca şi axul ce are un pol cranial şi un pol caudal;
B. participă la alcătuirea planului ce împarte corpul în anterior şi posterior;
C. este inclus în planul simetriei bilaterale;
D. participă la alcătuirea celor două planuri verticale.

2. Nucleul :
A. este dispus excentric în celulele adipoase;
B. are formă turtită în hematiile adulte;
C. este lobat la cele mai mari elemente figurate;
D. are dispunere centrală la fibrele extrafusale cu sac nuclear.

3. Identificaţi asocierea corectă :
A. mucoasa traheală – prezintă microvili la polul bazal;
B. epiderm – celule impregnate cu o substanţă lipidică ( cheratina);
C. celule de susţinere din organul Corti – secreţia membranei reticulate;
D. zona externă a MSR – secreţia unui hormon pentru gluconeogeneză.

4. In timpul potenţialului de repaus:
A. în perioada refractară este greu de obţinut un PA;
B. membrana este permeabilă pentru ionii de K;
C. hidroliza ATP-ului furnizează energie pentru transportul pasiv Na/K;
D. canalele ionice pentru Na+ şi anioni organici sunt deschise.

5. Sinapsele:
A. sunt de tip electric între două dendrite şi în ganglionii extranevraxiali;
B. realizează sumaţie spaţială dacă participă o singură fibră presinaptică;
C. au receptori specifici pe componenta presinaptică;
D. pot avea celule epiteliale drept componentă postsinaptică .

6. Măduva spinării:
A. se termină în dreptul vertebrei S6 cu filum terminale ;
B. conţine fascicule piramidale în două din cele trei cordoane;
C. participă cu cel puţin 2 neuroni în arcurile reflexe somatice medulare;
D. conţine deutoneuroni ai sensibilităţii interoceptive.

7. Bulbul , la fel ca şi puntea lui Varolio:
A. prezintă piramide dispuse median de şanţul longitudinal;
B. conţine nuclei vegetativi pentru reflexe simpatice de secreţie salivară;
C. deţine centrii nervoşi pentru reflexul depresor simpatic;
D. are fibre ce ajung la structuri implicate în masticaţie.

8. Identificaţi enunţul corect legat de ganglioni:
A. ggl. mezenterici trimit fibre postganglionare amielinice spre intestin;
B. ggl. spinali de pe rădăcina dorsală au neuroni exclusiv somatosenzitivi;
C. ggl. previscerali conţin sinapse ale fibrelor vegetative din nervii III, VII, IX, X;
D. ggl. paravertebrali sacrali sunt legaţi prin comunicante albe de măduva din S1-S5.

9. Aferenţele cerebelului:
A. se termină pe celulele Purkinje din stratul granular
B. pot avea protoneuronul căii în măduva spinării
C. au origine exclusiv în etaje subcorticale
D. se pot încrucişa la nivel medular.

10. Identificaţi asocierea corectă dintre următoarele fascicule şi caracteristici ale lor:
A. rubrospinal şi olivospinal – se încrucişează în acelaşi etaj din trunchiul cerebral ;
B. spinocerebelos încrucişat – în măduvă este dispus ventral faţă de Flechsig;
C. tectospinal – are origine în partea anterioară a mezencefalului;
D. corticonuclearele – au origine în nucleii motori din trunchiul cerebral.

11. Nervii spinali:
A. spre deosebire de nervii cranieni, au ganglion nervos pe calea senzitivă;
B. au două rădăcini, un trunchi şi cinci ramuri micste;
C. conţin, în trunchi, fibre postganglionare lungi mielinice;
D. au două ramuri ce conţin fibre somatomotorii.

12. Oasele parietale:
A. aparţin viscerocraniului;
B. formează articulaţii fixe ( suturi) ;
C. conţin măduvă galbenă;
D. se articulează anterior cu sfenoidul.

13. Toţi nervii cranieni care au fibre viscerosenzitive:
A. asigură sensibilitatea exteroceptivă a urechii medii;
B. au ganglionul inferior pentru originea fibrelor senzoriale;
C. participă la calea eferentă a reflexului salivar;
D. culeg informaţii din torace şi din abdomen .

14. Nervul cranian care are rădăcini:
A. are fibre motorii cu origine în nucleu accesor;
B. prezintă nuclei senzitivi în toate etajele trunchiului cerebral;
C. are origine aparentă comună cu nervul pneumogastric;
D. conţine fibre senzoriale auditive şi vestibulare.

15. Muşchii masticatori:
A. au tendoane din ţesut conjunctiv prezent şi în capsula suprarenalelor;
B. sunt inervaţi de ramura motoare a nervului trigemen;
C. participă la reflexul masticator ce are centrul nervos în bulb;
D. au inervaţie senzitivă prin fibre cu origine în ganglionul geniculat.

16. Neuronul preganglionar:
A. este localizat în bulb şi în punte pentru reflexul salivar ce determină secreţie vâscoasă;
B. trimite impulsuri spre ganglionul ciliar pentru contracţia fibrelor musculare ciliare radiare;
C. este localizat în coliculii cvadrigemeni superiori pentru reflexul oculocefalogir;
D. are axon mielinizat pentru reflexul de ejaculare.

17. Sistemul nervos vegetativ simpatic determină:
A. constricţia venelor coronare;
B. vasoconstricţie la nivelul glandelor lacrimale;
C. diureză crescută;
D. constricţia sfincterului anal extern.

18. Tetanosul incomplet:
A. se obţine doar prin aplicarea unor stimuli supraprag;
B. are miogramă cu platou neted;
C. presupune un stimul unic;
D. are relaxări incomplete între stimulări.

19. În hipermetropie:
A. punctum proximum este situat mai departe de ochi;
B. convexitatea cristalinului este accentuată;
C. se formează mai multe focare pe retină;
D. distanţa cristalin - retină este mai mare.

20. Celulele cu bastonaşe, spre deosebire de cele cu conuri:
A. au pragul de excitabilitate mare;
B. sunt absente în fovea centralis;
C. conţin rodopsină în segmentul intern;
D. sunt excitate de radiaţii cu lungime de undă de 900 nm.

21. Membrana bazilară:
A. are fibre scurte în apropierea helicotremei;
B. vine în contact cu perilimfa din rampa timpanică;
C. intră în rezonanţă cu sunete de 15000 db. la baza melcului;
D. atinge cu ambele extremităţi lama osoasă spirală.

22. Calea vestibulară trimite:
A. fascicule vestibulo-spinale ce fac sinapsă în cordoanele anterioare;
B. fascicule vestibulo-cerebeloase prin pedunculii cerebrali superiori spre arhicerebel;
C. fascicule vestibulo-nucleare spre nuclei motori din bulb, punte şi mezencefal;
D. fibre spre nuclei ce coordonează mişcările globilor oculari.

23. Identificaţi enunţurile adevărate legate de papilele gustative:
A. papilele circumvalate recepţionează substanţe dulci;
B. papilele fungiforme trimit impulsuri prin nervii XII;
C. papilele foliate conţin celule senzoriale şi de susţinere;
D papilele filiforme trimit informaţii tactile, termice şi dureroase.

24. În patologia analizatorilor:
A. glaucomul este determinat de drenarea necorespunzătoare a umorii apoase;
B. herpesul este produs de bacteria Herpes simplex;
C. rinitele includ edem şi secreţie nazală redusă;
D. cataracta reprezintă pierderea transparenţei corneei.

25. În metabolismul lipidic:
A. STH, ca şi glucagonul, stimulează oxidarea acizilor graşi;
B. T3 şi T4 favorizează sinteza de colesterol la nivel muscular;
C. cortizolul stimulează gluconeogeneza din aminoacizi;
D. insulina favorizează eliminarea acizilor graşi în circulaţie.

26. Glanda tiroidă:
A. în hiperfuncţie generează scăderea greutăţii corpului şi a tensiunii arteriale;
B. este stimulată direct de TRH produs de lobul anterior al hipofizei;
C. în hiposecreţie determină uscarea, subţierea şi căderea părului;
D. are foliculi ce iodează aminoacidul tireoglobulină din structura tirozinei.

27. Cortizolul:
A. determină un bilanţ azotat pozitiv;
B. scade glicemia şi numărul de limfocite;
C. stimulează anabolismul proteic muscular şi hepatic;
D. în hipersecreţie, faţa bolnavului are aspect de „lună plină”.

28. O vertebră tipică are :
A. corp vertebral dispus posterior;
B. două perechi de pedunculi;
C. proces spinos dispus median;
D. procese transversale dispuse anterior.

29. Timusul:
A. este localizat în cavitatea toracică, în mediastin, retrocardiac;
B. conţine timocite originare din măduva hematogenă din ţesutul compact;
C. stimulează mineralizarea osoasă şi imunitatea celulară;
D. la fel ca epifiza şi tiroida, are activitate antigonadotropă.

30. Glanda pineală:
A. este inhibată în condiţii de lumină ;
B. are legături nervoase directe cu coroida;
C. formează, împreună cu nucleii habenulari, epifiza;
D. inhibă secreţia gonadotropinelor hipotalamice.

II ALEGERE GRUPATĂ
La următoarele întrebări ( 31-60 ) răspundeţi cu :
A. dacă numai 1,2 şi 3 sunt corecte
B. dacă numai 1 şi 3 sunt corecte
C. dacă numai 2 şi 4 sunt corecte
D. dacă numai 4 este corect
E. dacă toate cele patru sunt corecte

31. Identificaţi asocierile corecte dintre următoarele structuri şi localizarea lor:
1. glanda epifiză – în mezencefal, între coliculii superiori;
2. fasciculul rubrospinal – în măduvă, anterior de fasciculul piramidal încrucişat;
3. deutoneuronul căii auditive – cranial de deutoneuronul căii gustative;
4. neuroni hipotalamici cu rol de integrare parasimpatică – nucleii hipotalamici posteriori.

32. În legătură cu ţesuturile:
1. ţesutul conjunctiv adipos din tegument conţine corpusculi Meissner;
2. miocardul are sinapse electrice la nivelul striilor scalariforme intracelulare;
3. ţesutul osos din epifize are trabecule formate din măduvă osoasă roşie;
4. contracţia fibrelor musculare netede circulare din iris determină mioză.

33. Idenţificaţi enunţurie FALSE legate de parametrii excitabiităţii :
1. bruscheţea reprezintă rapiditatea apariţiei PR ;
2. cronaxia este de aproximativ 10%- 30% din timpul util;
3. reobaza este intensitatea minimă a PA la acţiunea unui stimul prag;
4. timpul util este durata PA la un stimul prag.

34. În transmiterea sinaptică:
1. adrenalina stimulează contracţia splinei şi diureză scăzută;
2. acetilcolina determină glicogenoliză hepatică şi stimulează secreţia lacrimală;
3. fibrele din marele splanhnic eliberează acetilcolină la nivelul ganglionului celiac;
4. bronhoconstricţia este determinată de impulsuri ce pleacă din ganglioni previscerali .

35. Arcul reflexului ahilian, la fel ca şi cel de flexie :
1. aparţine unui reflex medular miotatic ;
2. are protoneuronul cu prelungire axonală scurtă ;
3. implică efectori musculari şi exteroceptori ;
4. conţine neuron somatosenzitiv pe calea aferentă.

36. Cerebelul :
1. are şanţuri profunde ce delimitează lobii cerebrali ;
2. asigură, prin nucleii globoşi, reglarea mişcărilor fine ;
3. primeşte informaţii proprioceptive conştiente ce ajung în paleocerebel;
4. este localizat caudal faţă de lobii occipitali ai emisferelor cerebrale.

37. Hipotalamusul :
1. intervine, ca şi substanţa neagră, în ritmul nictemeral ;
2. are, ca şi talamusul, localizare în diencefal ;
3. primeşte informaţii de la osmoreceptori;
4. are conexiuni cu cortexul cerebral, dar şi cu etaje subcorticale.

38. Sensibilitatea kinestezică :
1. are corpusculi Merkel şi Ruffini ca proprioreceptori ;
2. include nuclei din bulb ca deutoneuroni ;
3. conduce informaţii ce se proiectează în aria somestezică II ;
4. are lemniscul medial pe calea de conducere.

39. Identificaţi enunţurile adevărate legate de cortex:
1. sistemul limbic intervine în motivaţia ce stă la baza comportamentelor;
2. neocortexul receptor de pe faţa medială primeşte informaţii de la membrul inferior ;
3. aria prefrontală contribuie la conturarea personalităţii ;
4. neocortexul motor din lobul frontal trimite fibre spre corpii striaţi.

40. Fibre visceromotorii preganglionare din trunchiul nervului spinal :
1. ca şi cele somatomotorii, au origine în coarne medulare;
2. sunt în tranzit prin ganglionii para- şi prevertebrali pentru corticosuprarenală;
3. spre deosebire de cele somatomotorii , nu realizează sinapse cu efectorii musculari;
4. se întorc la trunchiul nervului spinal, formând comunicanta cenuşie.

41. În ganglionul spinal, neuronii viscerosenzitivi, spre deosebire de cei somatosenzitivi :
1. au dendrita lungă, ce ajunge până la receptori ;
2. trimit axonii în măduvă prin rădăcina posterioară ;
3. participă la realizarea căii aferente a reflexelor medulare ;
4. primesc impulsuri prin ramura comunicanta albă.

42. Nervul facial, spre deosebire de nervul glosofaringian:
1. are deutoneuronii localizaţi în nucleul solitar din bulb;
2. culege informaţii gustative de la limbă;
3. conduce sensibilitatea proprioceptivă a feţei;
4. are mai mulţi nuclei vegetativi în puntea lui Varolio.

43. Nervul cranian X:
1. este singurul nerv cranian care inervează structuri din trunchi;
2. ca şi nervul IX, participă la realizarea mişcărilor faringelui;
3. are fibre somatomotorii cu origine în ganglionul superior;
4. stimulează secreţia exocrină a glandei mixte nepereche.

44. Sternul:
1. are trei regiuni;
2. este un os lat;
3. participă la hematogeneză;
4. se articulează cu 12 oase.

45. Identificaţi enunţurile FALSE legate de inhibiţie:
1. reprezintă încetarea stării de activitate a neuronilor dintr-un centru nervos;
2. inhibiţia necondiţionată este o inhibiţie internă;
3. dacă EC nu este întărit, apare o inhibiţie externă;
4. inhibiţia condiţionată, la stimul extern, are la bază inducţia negativă.

46. Fibre preganglionare din nervii pelvici:
1. ca şi fibre din nervii X , transmit comenzi ce inhibă motilitatea tubului digestiv;
2. fac sinapse cu neuroni postganglionari din ganglionii juxtaviscerali;
3. realizează sinapse colinergice, la fel ca şi fibrele postganglionare;
4. spre deosebire de cele din nervii splanhnici, fac sinapsă în ganglioni extranevraxiali.

47. În reglarea activităţii cardiace :
1. intervin fibre postganglionare simpatice cu origine în ganglionii cervicali;
2. fibrele preganglionare parasimpatice aparţin nervilor vagi;
3. fibrele postganglionare ce determină bradicardie sunt din ganglioni intramurali;
4. calea aferentă a reflexului depresor include fibre din nervii glosofaringieni.

48. În patologia sistemului nervos:
1. encefalita are drept cauză o infecţie virală;
2. malformaţiile vasculare congenitale pot genera hemoragia cerebrală;
3. fotofobia apare ca simptom în meningită;
4. convulsiile pot anunţa prezenţa unor infecţii meningo-cerebrale.

49. Sensibilitatea tactilă grosieră:
1. are protoneuronul localizat în coarnele posterioare ale măduvei spinării;
2. proiectează informaţia în peretele inferior a şanţului lateral Silvius;
3. are deutoneuronul căii cu aceeaşi localizare ca cel de la sensibilitatea kinestezică;
4. spre deosebire de sensibilitatea epicritică, are fibre încrucişate la nivel medular .

50. Procesele ciliare:
1. aparţin sistemului dioptric al ochiului;
2. fac parte din corpul ciliar;
3. sunt sediul proceselor fotochimice ;
4. au activitate secretorie.

51. Pe calea vizuală:
1. celulele ganglionare trimit axoni în metatalamus;
2. tractul optic se încrucişează anterior de trunchiul cerebral;
3. se desprind colaterale spre nuclei vegetativi din mezencefal;
4. radiaţiile optice pleacă din talamus spre aria vizuală din lobul occipital.

52. Contracţiile izometrice:
1. se exteriorizează prin mişcare;
2. scurtează muşchiul;
3. realizează lucru mecanic;
4. includ creşterea tensiunii din muşchi.

53. În cadrul analizatorului vestibular:
1. rotaţia capului în jurul axei verticale mişcă endolimfa din canalul orizontal;
2. maculele ocupă o suprafaţă redusă în utriculă şi saculă;
3. receptorii maculari sunt stimulaţi şi static ;
4. impulsurile se formează la înclinarea cililor scurţi spre cei lungi.

54. In fibra musculară striată:
1. actina are ambele capete libere;
2. ionii de Ca provin din reticulul endoplasmatic;
3. discul întunecat se scurtează în contracţie;
4. ATP furnizează energie pentru contracţie şi pentru relaxare.

55. Indicaţi enunţurile FALSE legate de reflexele miotatice:
1. fibrele „în buchet”, spre deosebire de cele primare, sunt dendrite;
2. stimularea fibrelor spiralate determină impulsuri ce ajung la neuronii gama;
3. axonii motoneuronilor alfa ajung la capetele fibrelor cu lanţ şi cu sac nuclear;
4. aceste reflexe stau la baza realizării tonusului muscular.

56. Hormonul luteinizant:
1. are secreţia inhibată la concentraţii crescute de testosteron;
2. intervine la femeie în perioada postovulatorie;
3. stimulează secreţia de estrogeni şi de progesteron;
4. face parte din categoria hormonilor gonadotropi.

57. Hormonul adrenalină:
1. are secreţia reglată pe cale nervoasă şi umorală;
2. ca şi glucagonul, determină glicogenoliză hepatică şi musculară;
3. este secretat de neuroni preganglionari ce nu mai au prelungiri;
4. are efecte predominant metabolice.

58. În metabolismul proteic:
1. glucagonul determină proteoliză;
2. T3 în hipersecreţie stimulează catabolismul proteic ;
3. cortizolul nu realizează catabolism proteic în ficat;
4. STH determină creşterea glicemiei.

59. Identificaţi efectele următorilor hormoni:
1. estrogenii stimulează proliferarea endometrului;
2. FSH determină secreţia hormonilor androgeni;
3. testosteronul influenţează spermatogeneza;
4. LTH stimulează activitatea celulelor interstiţiale Leydig.

60. Identificaţi asocierile corecte dintre disfuncţii endocrine şi simptome generate de acestea:
1. hipotiroidism – piele uscată şi bradicardie;
2. sindromul Cushing – obezitate şi hipoglicemie;
3. boala Addison – scădere în greutate şi astenie;4. diabetul insipid – poliurie şi glucozurie.

Sunt expuse, din motive de spaţiu, doar subiectele teoretice. Au fost şi 10 probleme. Toate subiectele sunt obligatorii.

Mădălina Enache

2008-02-14T09:18:00.011+02:00

BIOMETRIA

La origine cuprindea metode matematice şi statistice pentru analiza datelor în domeniul ştiinţelor biologice. Astăzi, noile tehnologii dedicate identificării persoanei pe baza trăsăturilor fizice şi comportamentale sunt cele care aduc cel mai des pe buze termenul de biometrie.
Ştiinţa numita biometrie (din greaca: bios = viata, metron = măsura) a dezvoltat în ultimii ani metode automate, extrem de sofisticate, pentru recunoaşterea unică a persoanelor, făcând uz de cele mai noi tehnologii informatice. Pe de o parte, puterea sistemelor actuale de calcul a ajuns suficient de mare la costuri suficient de mici. Pe de alta parte, confirmarea identităţii persoanei cu ajutorul măsurătorilor biometrice a devenit o necesitate, atât pentru accesul în locuri speciale sau la date şi informaţii clasificate, cât şi în contextul globalizării, ca un fel de „glonţ de argint” împotriva terorismului.
Fie ca este vorba despre amprente, harta retinei sau a irisului (caracteristici pur fizice), fie despre semnătură, mers ori voce (considerate amestecuri de caracteristici fizice şi comportamentale), biometria face uz de parametri umani greu de falsificat, dacă nu chiar imposibil, dată fiind unicitatea fiecărei fiinţe umane.
Într-un sistem biometric tipic, datele obţinute din măsurarea caracteristicilor fizice sau comportamentale amintite mai sus sunt procesate cu ajutorul unui algoritm numeric şi stocate într-o bază de date. Daca o persoană măsurată este o „cunoştinţă” nouă pentru sistem, atunci va fi înregistrată în consecinţă, datele ei biometrice - proaspăt măsurate - fiind convertite într-un template (matriţă) utilizat pentru comparaţie ori de câte ori persoana va trece prin sistem. Dacă, însă, se presupune că reprezentarea digitală ar trebui sa se găsească deja în baza de date, se va face interogarea bazei cu privire la similitudinea valorilor celor două măsurători, până la nivelul „identic”. Orice discrepanţă va însemna o încercare de fraudă.
Sunt multe aspecte legate de datele biometrice, dependente de factori interni şi externi, ceea ce a făcut ca şi performanţa sistemelor de măsurare sa fie diferită, putându-se situa, ca acurateţe, între 60% şi 99,9%. Pentru a stabili precizia unui sistem se iau în calcul parametri precum rata de acceptare falsă (rezultată din identificarea greşită a persoanei ca fiind aceeaşi cu cea din baza de date), rata de respingere (procent care rezultă din respingerea greşită a persoanei ca impostor) şi rata de eroare la înscriere. În practică se urmăreşte ca intersecţia primelor două rate de eroare menţionate sa fie cât mai mică, pentru a avea un sistem biometric de precizie cât mai mare.
Deşi anumite măsurători pot fi efectuate la diferite niveluri de precizie, ce pot fi modificate de către destinatarul sistemului (gândiţi-va la parametrii precum vocea sau semnătura), nu se poate afirma că biometria este infailibilă. Pornind de la necesitatea obţinerii unor rezultate cât mai precise, au fost stabilite 7 criterii de comparare a caracteristicilor biometrice:
~ universalitate (cât de comună este o anumită caracteristică tuturor oamenilor),
~ unicitate (cât de bine sunt separaţi oamenii pe baza caracteristicii de referinţă),
~ permanenţa (cât de stabilă este caracteristica utilizată faţă de procesul îmbătrânirii),
~ colectabilitate (cam aşa s-ar putea numi substantivul descriind caracterul/însuşirea corespunzând, în limba româna, verbului „a colecta”; aceasta categorie porneşte de la cât de uşor, de facil se poate efectua o măsurătoare),
~ performanţa (cât de robust este sistemul de măsurare, câtă viteză şi acurateţe poate să dezvolte),
~ acceptabilitate (indică gradul de acceptare a tehnologiei respective la nivelul publicului)
~ escamotabilitate (alt termen preţios, care se referă la gradul în care sistemul poate fi înşelat/amăgit cu privire la caracteristica măsurată).
Evident că faţă de toate aceste criterii este de dorit ca o anumită caracteristică biometrică să prezinte cel mai înalt grad de acurateţe, iar sistemele de măsurare să facă faţă unor cerinţe de precizie cât mai ridicate.
Faţă de toate acestea, piaţa tehnologiilor biometrice, în continuă rafinare, se dezvoltă exploziv. La nivelul anului 2006, cele mai utilizate sisteme, acoperind 44% din piaţă, sunt dispozitivele de scanare, analiza şi compararea amprentei, urmate la distanţă, cu mai puţin de jumătate din valoarea anterioară, numai 19%, de cele care măsoară caracteristicile faciale. Tehnologiile care măsoară mâna în întregime (9%), irisul (7%), vocea (4%) şi semnătura (2%) sunt secondate pe piaţă de cele combinate, care sunt considerate de unii mai sigure şi cu un grad de eroare mai scăzut.
Pieţele verticale din ţările avansate tehnologic care au introdus sisteme biometrice încă de la apariţia acestora pe mesele cercetătorilor, cum ar fi domeniul militar şi cel guvernamental, s-au dezvoltat spre sectoarele judiciar, financiar, transporturi, telecomunicaţii, producţie industrială, sănătate, dar şi retail, divertisment şi ospitalitate (acesta din urmă considerata o piaţă bine definită, pornind de la activităţi de turism). Colectând informaţii personale complexe, dispozitivele biometrice pot să se dovedească eficiente în chiar mai multe domenii decât cele enumerate în rândurile precedente. Există însă deja voci care îşi pun întrebarea dacă eficienţa acestor sisteme nu se poate întoarce, în timp, împotriva drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Considerate prematur infailibile, ele ar putea aduce prejudicii individului tocmai din cauza prejudecaţilor organelor de cercetare. Cineva ar putea „planta” la locul unei crime ADN-ul sau amprentele altcuiva... Altcineva - care ar avea drepturi de acces - ar putea fi mituit şi ar înlocui datele de identitate din baza de date. Odată realizată substituţia, proprietatea ar fi uşor de încălcat, conturile de golit ş.a.m.d.

Prof. Camelia Cosma

2008-02-13T00:26:00.001+02:00

Arii naturale protejate din judeţul Sălaj

Calcarele de la Rona, loc. Rona
Stratele au o grosime de peste 1000 de metri. Aici acest profil geologic este cel mai complet dezvoltat din bazinul Transilvaniei, fiind alcătuit din două orizonturi: orizontul roşu inferior, alcătuit din argile roşii, formate în condiţii continentale, şi calcarele de Rona, ce sunt calcare de apă dulce cu resturi de Planorbis şi Characeae; orizontul vărgat este alcătuit din argile, marne şi gresii de culoare roşie sau vineţie, stratificate.

Grădina Zmeilor, loc. Gâlgău Almaşului
Aria naturală protejată este situată pe versantul stâng al pârâului Almaş, în dreptul satului Gâlgău Almaşului. Accesul se face uşor, de pe drumul judeţean Sânmihaiul Almaşului-Jibou, din apropierea marginii de sud a satului Gâlgău, în lungul pârâului Dosurilor. Obiectivul se observă de la depărtare, astfel încât traseul până la el, peste o păşune degradată, nu ridică dificultăţi de orientare; distanţa până la el, de la marginea satului, este de aproximativ 1km.

Stânca Dracului, loc. Hida
Din punct de vedere geologic sunt constituite din gresii oligo-miocene cunoscute sub denumirea de “strate de Hida”. Prezintă importanţă peisagistică datorită fenomenelor de eroziune sub influenţa apei şi a vântului. De această stâncă sunt legate legende locale prin care i se atribuie diferite puteri.

Pădurea La castani loc. Rogna, com Ileanda
Aceasta pădure are următoarea compoziţie: 60% castan comestibil (Castanea sativa), 20% fag (Fagus sylvatica) şi 20% gorun (Quercus petraea). Circa 80% dintre exemplarele de castan comestibil s-au regenerat natural. Vârsta exemplarelor este cuprinsă între 0 şi 100 de ani.
Iniţial, împăduririle cu castan s-au început în perioada Mariei Tereza, dar castanul comestibil, specie de origine mediteraneană nu a suportat toate staţiunile, ci doar unele zone deluroase. Zone similare la noi în ţară se mai găsesc numai în zona oraşului Baia Mare şi în Banat.

Lunca Laleaua Pestriţă loc. Cehu Silvaniei
Rezervaţia din lunca Văii Sălajului este situată în partea de sud a localităţii Cehu Silvaniei, la cca 1 km de oraş. Accesul în rezervaţie este posibil din şoseaua Cehu Silvaniei – Hodod – Supuru de Jos, după ce s-a parcurs cca 1 km se traversează podul peste pârâul Sălaj

Mlaştina de la Iaz, loc.Iaz, com Plopiş
Mlaştina de la Iaz are o mare importanţă ştiinţifică pentru regiune, deoarece pe lângă faptul că adăposteşte unele specii turbicole mai deosebite (Drosera rotundifolia, Molinia caerulea, Sphagnum amblyphyllum, etc.), ea reprezintă un eşantion natural autentic pentru istoricul pădurilor din regiune datorită prezenţei unui bogat material sporo-polinic. De asemenea, studiile entomologice au dus la descoperirea prezenţei unei specii de insecte
unice în ţară.

Pădurea Lapiş, loc. Nuşfalău
Pe teritoriul ariei naturale protejate a fost creat Ţarcul Lapiş în anul 1976, cu scopul creşterii şi înmulţirii cerbului lopătar şi muflonului. Primii lopătari au fost aduşi în 1977-1978, iar muflonii în anul 1980. Pe suprafaţa ţarcului se mai regăsesc căpriorul, mistreţul, jderul, pisica sălbatică şi vulpea. De asemenea, în zonă se află locuri de cuibărit pentru peste 40 de specii de păsări.

Peştera Măgurici
Populaţiile de lilieci din această peşteră formează colonii mari de sute sau mii de indivizi, numărul lor în peşteră fiind dependent de specie, sezon şi de biologia lor. Prin urmare, Peştera Măgurici reprezintă un sit de hibernare (pentru speciile Rhinolophus ferrumequinum, Rhinolophus hipposideros, Myotis myotis, Myotis blythii), un cartier general de reproducere şi creşterea puilor (pentru Myotis myotis, Myotis blythii) şi un loc de întâlnire pentru colonia de împerechere a speciei Miniopterus schreibersii)

Pietrele Moşu şi Baba, loc.Someş Guruslău, com. Năpradea
Din punct de vedere geologic sunt constituite din calcare de vârstă Eocen superior-Oligocenă, cunoscute sub denumirea de calcare de Cuciulat.Stânca denumită Mosu este un bloc de 12 m înălţime şi 5,5 m diametru formată din 3 părţi distincte care îi conferă un aspect antropomorf. Stânca denumită Baba este un bloc de 7,5 m diametru. Sunt formate în urma acţiunii de eroziune eoliene şi hidrice, prezentând o importanţă peisagistică deosebită.

Poiana cu narcise, loc.Baica, com.Hida
Teritoriul pe care vegetează narcisele în judeţul Sălaj se află pe cumpăna de ape dintre valea Agrjului şi valea Almaşului, în principal spre obârşia văii şi pârâului Jernău (afluent al Almaşului), în pajiştile umede de pe văi şi din porţiunea inferioară a versanţilor. Accesul în acest teren se face din satul Racâş (situat pe drumul judeţean Sânmihaiul Almaşului – Hida – Tihău - Jibou), de lângă podul peste Jernău, pe un drum de care (greu practicabil în perioadele ploioase). De la marginea satului până la confluenţa văii cu pârâul Jernăului, unde apar primele narcise, sunt aproape 2 km. Perioada de înflorire a narciselor, în condiţiile de la Racâş-Hida, este cuprinsă între 28 aprilie - 25 mai.

Stanii Cliţului
Se înfăţişează ca un perete stâncos, care se ridică de la limita terasei de pe stânga Someşului pe o diferenţă de nivel de 140-150 m. Din punct de vedere geologic se constituie din gresii cuarţoase dispuse în bancuri, recunoscute sub numele de gresii de Cliţ. Stanii Cliţului reprezintă un obiectiv ce-şi justifică calitatea de arie naturală protejată prin faptul că adăposteşte o viguroasă populaţie de Calluna vulgaris la o altitudine neobişnuit de joasă pentru ţara noastră; în general, specia este semnalată între 800-1200 m.

Stejerişul Panic, loc.Panic
Stejarul roşu (Quercus rubra) este o specie alohtonă, originară din jumătatea nordică a Americii de Nord. La noi este o cultură obişnuită prin parcuri. Este rezistentă la geruri, vegetează bine şi în condiţii de poluare intensă. Este puţin exigent faţă de sol, poate creşte şi pe soluri sărace. Este o specie nepretenţioasă faţă de lumină, suportând umbrirea mai bine decât stejarii autohtoni.

Tusa Barcău
Zona este situată la obârşia văii râului Barcău. Prezintă interes multiplu: paleontologic, faunistic, carstologic. De asemenea, zona superioară a râului Barcău constituie un mediu optim de viaţă pentru o varietate rară de păstrăv.

Balta Cehei, loc. Cehei
Balta Cehei este aşezată în lunca largă a râului Crasna, în partea de sud a oraşului Şimleu Silvaniei, în localitatea Cehei.

Anatomia omului în 1935

2008-02-08T12:36:00.001+02:00

Elevii zilelor noastre se simt deseori încărcaţi şi bombardaţi cu informaţii, multe informaţii, pe care se plâng că nu le pot asimila corespunzător. Vă propun să vedem cum învăţau Biologia bunicii şi străbunicii noştri şi ce materii aveau pentru studiu. În acest scop vă prezint în cele ce urmează un manual de Anatomia şi Fiziologia omului pe care îl am de la bunicul meu, manual publicat în jurul anului 1935 de editura Cartea Românească din Bucureşti. Manualul a fost elaborat de Dr. Ar. Grădinescu şi se intitulează ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI Clasa 7a de liceu. Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu sistemul românesc de învăţământ din perioada interbelică, le precizez că liceul avea 8 clase, asimilate azi claselor a V-a (anul I de liceu)....a XII-a (anul VIII de liceu).

Pe coperta interioară a manualului sunt însemnări făcute de bunicul meu, însemnări legate de orar şi de valoarea mediilor semestriale pe care el le obţinuse. Asemenea însemnări apar frecvent şi pe caietele şcolarilor din ziua de azi şi sunt convins că mulţi din cititorii acestor rânduri zâmbesc amintindu-şi de propriile însemnări...

Manualul este structurat pe mai multe capitole: Despre om, Mamiferele, Păsările, Târâtoarele, Peştii şi Nevertebrate. Dincolo de caracteristica inconfundabilă a limbii acelor vremuri ("În piept se află inima, plămânii [bojocii], pe când în pântece sunt: stomahul, maţele [intestinele], maiul [ficatul], rărunchii [rinichii], splina ş. a") găsim numeroase imagini desenate de desenatori profesionişti, având explicaţii bogate. Nu lipsesc nici noţiunile despre sistemul nervos care "simte prin ajutorul nervilor de simţire, firişoare subţiri şi albicioase, răzleţite în tot corpul". De asemenea sunt incluse şi noţiuni de igienă, după cum se vede din încheierea primului capitol: "Iată de ce nu sunt vorbe goale nici sfaturile de curăţenie, de îngrijire, date de cei mai cu experienţă, nici mişcările de ordine, gimnastica la care se pun copiii. Trebue să îngrijim de trup zilnic şi de cum suntem mici până la bătrâneţe, dacă ţinem la viaţa şi sănătatea noastră. Şi care om oare, nu ţine să trăiască sănătos, cât îi e dat să trăiască pe pământ!..."

Urmează apoi prezentarea principalelor clase de vertebrate, cu exemple şi figuri bogate. Redau, în continuare, un scurt pasaj despre pisică: "Nu este gospodărie din care să lipsească pisica, duşmanca înverşunată a şoarecilor supărători. Omul a domesticit-o din timpurile cele mai vechi". Există şi porţiuni dedicate lecturii, pentru a obţine mai multe informaţii. Aceste porţiuni poartă numele de " Bucată de cetit". Interesant este denumirea dată de autor reptilelor şi amfibienilor, pe care le numeşte " Târâtoare". Când vine vorba de nevertebrate surprinde bogăţia de informaţii, foarte bine documentate şi explicate amănunţit. De la viermi la stelele de mare sunt arătate principalele caracteristici ale nevertebratelor, cu desene explicative măiestrit lucrate. Din păcate lipsesc ultimele pagini ale manualului, astfel încât nu există un sumar sau o bibliografie ce poate ne-ar fi ajutat în cercetarea acestei preţioase piese de colecţie.

După cum spuneam la începutul articolului, ar fi cazul să prezentăm şi orarul elevului dintr-a şaptea (actuala clasă a XI-a) de liceu. Deci Luni găsim FIZICA, GERMANA, ANATOMIA, ISTORIA. Marţi ASTRONOMIA, GEOGRAFIA, LATINA, DREPTUL. Miercuri FIZICA, FILOSOFIA, GERMANA, ISTORIA. Joi, ESTETICA, GEOGRAFIE, LATINA, MUZICA. Vineri, FIZICA, GERMANA, FILOSOFIE, MATEMATICA. Sâmbătă (atunci se făceau ore şi în această zi) FIZICA, GERMANA, LATINA, DREPT. După cum se vede, orarul elevului de-a şaptea era destul de aerisit (notaţi, vă rog, nu avea decât 4 ore într-o zi), iar materiile erau destul de puţine. Deşi manualul de anatomie cuprinde o informaţie bogată, suprasolicitarea la care sunt supuşi azi elevii nu era întâlnită.

Sper că am reuşit să vă captez atenţia şi să vă fac mai curioşi în legătură cu istoria învăţământului din ţara noastră.

Raul Riti (X C)

2007-12-18T11:08:00.001+02:00

Ierbar....virtual

Anca Boerosu (X B)

2007-12-15T19:42:00.001+02:00

Boli infecţioase

Boala infecţioasă rezultă din pătrunderea şi înmulţirea diferiţilor agenţi patogeni pe diferite căi în organismul uman şi se manifestă prin diferite simptome clinice.
În funcţie de modul de transmitere şi poarta de intrare a agentului patogen, bolile se împart în:
- boli aerogene, transmise prin intermediul aerului;
- boli digestive, transmise pe cale digestivă;
- boli transmise prin contact direct, pe cale cutanată sau mucoasă, sau prin intermediul înţepăturii sau muşcăturii;
- zoonozele, care se pot transmite de la animal la om pe diferite căi.

Scarlatina
Este o boală infecţioasă acută, produsă de streptococul beta-hemolitic.Boala se manifestă prin febră, angină (gât roşu), erupţie punctiformă şi aspră la pipăit, pe fond roşu.Faţa bolnavului este caracteristică: buzele sunt roşii, obrajii roşii, iar în jurul gurii şi al nasului există paloare.

Febra tifoidă
Boala este produsă de Salmonella typhi.Febra tifoidă se transmite pe cale digestivă, prin contact direct cu produsele patologice (scaun, urină) ale bolnavului şi prin contact indirect (apă, alimente contaminate şi mâini murdare).Simptomele bolii sunt: febră, dureri de cap, tulburări digestive (scaune diareice verzi).

Holera
Este dată de un bacil pe nume Vibrionul holeric.Se manifestă prin scaune apoase şi urât mirositoare, în număr mare,care pot duce la stări de deshidratare, cu faţa palidă, sete intensă şi ochi băgaţi în fundul capului.

Eripizelul
Este o infecţie acută a pielii produsă de streptococi β-hemolitici.Boala începe cu frison şi febră şi apariţia unei pete roşiatice şi umflate la nivelul feţei sau a extremităţilor membrelor.

Tetanosul
Este o boală infecţioasă produsă de bacilul tetanic.Boala este răspândită mai ales în regiunile tropicale şi temperate, în zonele rurale.Se manifestă prin febră, bolnavul nu se poate alimenta, se contractă muşchii feţei, muşchii vertebrali, bolnavul stând în dferite poziţii.

Turbarea
Se mai numeşte si rabie şi este o boală care afectează creierul, cu evoluţie întotdeauna mortală, transmisă de obicei prin muşcătura unor animale bolnave.La noi în ţară boala este foarte rară.Debutul bolii se manifestă prin senzaţie de arsură la locul muşcăturii, nelinişte, dureri de cap, insomnie, stări de furie şi spaimă.

Tifosul exantematic
Este o boală infecţioasă, transmisă de la om la om prin păduchi şi se manifestă prin febră, frisoane, dureri de cap, dureri musculare şi erupţie formată din pete roşiatice care dispar la apăsare.

Febra Q
Este o boală infecţioasă care se caracterizează prin febră, frisoane, dureri de cap şi de muşchi.Afectează plămânii, motiv pentru care se mai numeşte şi tifos pulmonar.Febra Q se transmite pe cale aeriană, digestivă şi prin contact direct cu animalele bolnave.Pentru a se combate transmiterea bolii pe cale digestivă, se recomandă consumarea laptelui fiert.

Malaria
Este produsă de un protozoar, genul Plasmodium, care se transmite la om prin ţânţarul Anopheles.Boala se manifestă prin febră neregulată, frisoane, dureri de cap şi de muşchi.Durata febrei este între 2-6 ore, după care scade, iar apoi se reia. Sunt prezente şi tulburări cardiovasculare şi digestive.

Bruceloza
Este o zoonoză, determinată de un cocobacil din genul Brucella.Se manifestă prin febră neregulată, transpiraţii abundente, dureri musclare şi articulare.Este o boală cu extindere in toată lumea.La noi în prezent, boala este în curs de dispariţie, înregistrându-se doar 2 sau 3 cazuri pe an.

Curiozităţi din lumea medicală

- Bărbaţii preferă blondele - adevăr demonstrat prin numeroase sondaje, făcute de-a lungul timpului. Explicaţia? Femeile blonde au un nivel mai ridicat al estrogenilor, ceea ce explica şi de ce acestea sunt mai fecunde.
- Creierul masculin este, în medie, cu 15% mai mare şi mai greu decât cel feminin.
- Creierul omenesc are cca. 100 de miliarde de celule nervoase - mai multe decât stelele din Calea Lactee.
- Japonia este ţara cu speranţa de viaţă cea mai ridicată: 77 de ani pentru bărbaţi şi 84 de ani pentru femei.
- Muştarul, consumat în cantităţi mari, poate duce la tulburări de sănătate şi la afectarea creierului.
- Femeile încărunţesc mai devreme şi mai repede decât bărbaţii. Motivul este, încă, necunoscut - se presupune că din cauza hormonilor.
- Americanii estimează creşterea lor medie în greutate din timpul sărbătorilor (care în SUA încep la Thanksgiving Day, la sfârşitul lui noiembrie, şi durează până la începutul lui ianuarie) la cel puţin 2-3 kg.
- Bărbaţii se sinucid mai des decât femeile.
- Cel mai periculos moment pentru cardiaci este trezirea din somn, dimineaţa.
- Bărbaţii care folosesc Viagra au o tulburare de vedere: lumea le pare... albastră!
- Linus Pauling (Premiul Nobel) a înghiţit, la bătrâneţe, în fiecare zi, vitamina C. El consideră această substanţă nu numai un antidot la răceală, ci şi ca pe un mijloc de prevenire a cancerului şi un elixir al tinereţii.
- Fumatul pasiv e foarte periculos. De pildă, din cauza lui mor anual, numai în SUA, cca. 3.000 de oameni de cancer la plămâni şi 35.000 până la 62.000 de infarct miocardic.

Sindromul Down

Sindromul Down sau mongolismul este o afecţiune permanentă în cadrul căreia o persoană se naşte cu anumite trăsături fizice distincte, de exemplu facies aplatizat şi gât scurt, şi un grad de întârziere mintală (retard psihic). Deşi Sindromul Down este permanent, majoritatea pacienţilor pot duce o viaţă normală, activă. Beneficiind de îngrijirea adecvată şi ajutorul de care au nevoie, copiii cu Sindrom Down pot avea creştere şi dezvoltare spectaculoase şi pot deveni adulţi sănătoşi şi fericiţi.

CARE ESTE CAUZA SINDROMULUI DOWN?

Au fost emise mai multe teorii în legătură cu etiologia acestei boli dar cauza exactă nu este încă cunoscută. Probabil intervin mai mulţi factori ca: tulburări hormonale, radiaţii, infecţii virale, probleme imunologice dar factorul cel mai implicat este vârsta mamei. Probabilitatea că copilul va avea sindrom Down creşte direct proporţional cu vârsta mai înaintată a mamei. La 20 ani riscul este 1 la 1600, la 35 ani 1 la 365, la 40 ani 1 la 100. Riscul ca şi al doilea copil să se nască cu sindrom Down este 1 la 100.
CARE SUNT SIMPTOMELE/CARACTERISTICILE SINDROMULUI DOWN?

- tonus muscular scăzut (hipotonie), laxitate ligamentară- faţa mai lată, rădăcină nasului mai evazată, fisurile palpebrale orientate mai spre superior, gura mică- urechi mici- diametrul capului redus (de obicei nu este vizibil)- gât mai scurt- mână mai mică, degete mai scurte.
- dezvoltare întârziată- retard mental - malformaţii congenitale frecvente: malformaţii cardiace (în 40% din cazuri), digestive (în 10% din cazuri), oculare- tulburări metabolice, imunologice Nu toţi copiii vor avea toate semnele enumerate mai sus. Severitatea bolii depinde de setul cromozomial al copilului.
COPIII CU SINDROM DOWN
Problemele de sănătate şi tulburările în dezvoltare pot contribui la apariţia problemelor comportamentale. De exemplu, un copil poate dezvolta o tulburare de opoziţionism provocator, în parte datorită problemelor de comunicare sau de interpretare a cerinţelor celorlalţi. Răbdarea cu care părinţii trebuie sa înfrunte situaţia, oportunităţile educaţionale si de socializare, precum şi activităţile fizice adecvate, pot fi de ajutor în prevenirea sau rezolvarea problemei de comportament. În cazul în care un copil prezintă probleme mentale, cum sunt anxietatea sau depresia, pot fi necesare consilierea şi tratamentul medicamentos.
ADOLESCENŢII CU SINDROM DOWN
Adolescenţii cu Sindrom Down sunt susceptibili la abuzuri, injurii şi alte tipuri de agresiuni. De asemenea, ei pot avea mai multe dificultăţi decât ceilalţi, în confruntarea cu emoţiile şi sentimentele puternice specifice vârstei. Uneori aceste stări tensionale pot duce la probleme mentale, în special depresie. Adolescenţii reuşesc de obicei să absolve liceul, în cazul în care incapacităţile lor nu sunt severe. Şcolile profesionale sunt utile pentru mulţi adulţi tineri, care pot astfel învăţa cum să muncească într-o varietate de locuri, cum ar fi magazine, restaurante sau hoteluri.
ADULŢII CU SINDROM DOWN
Majoritatea adulţilor cu Sindrom Down se descurcă bine în societate. Frecvent ei sunt salariaţi, au prieteni şi relaţii romantice şi participă la activităţile comunitare. Bărbaţii cu Sindrom Down sunt cel mai frecvent sterili şi nu pot avea copii. Multe dintre femeile cu Sindrom Down pot avea copii, dar menopauza se instalează de obicei precoce.
Mai mult de jumătate din persoanele cu Sindrom Down, trăiesc peste 50 de ani. Aproximativ 13% din populaţia cu Sindrom Down are o speranţă de viaţă de peste 68 de ani. În plus, tratamentele îmbunătăţite şi grupurile de suport bine organizate, au ajutat persoanele cu Sindromul Down să trăiască mai mult şi mai bine.

Mihaela Moţcu (X C)

2007-12-15T13:10:00.002+02:00

Viaţa in Munţii Alpi

Peisaje magnifice ale Alpilor oferă casă unei flore si faună diversificate. Multe din plantele ce trăiesc aici le găsim si in regiunea Polului Nord,la nivelul mării.
Alpii sunt alcătuiţi dintr-un lanţ montan lung de 1100 de kilometri si lat de 250 de kilometri. Străbat 7 ţari si sunt alcătuiţi din mai multe regiuni montane.
CLIMA
Clima variatelor regiuni din Alpi diferă în mare măsură,în funcţie de:altitudine,aşezare si expunere la vârfuri. Vara zilele pot fi extrem de călduroase,dar sunt urmate întotdeauna de nopţi reci. Dimineaţa cerul este frecvent senin si însorit,dar după-amiază,de regula se adună norii. Iarna ninsorile sunt frecvente,iar noaptea predomina îngheţul. Partea Nordica a Alpilor este de regulă mai umedă si mai friguroasă,iar partea sudică mai caldă si mai uscată.
FLORA ALPILOR
În Alpi trăiesc nenumărate plante,acestea întâlnindu-se de la văile înflorite până la vârfurile îngheţate. Până la 2400 metri altitudine trăiesc coniferele,iar de aici până la 3200 de metri,numai anumiţi arbuşti cu creştere joasă. Una din cele mai cunoscute plante alpine este Ranunculus glacialis. Dintre plantele cu flori,aceasta deţine recordul la altitudine:trăieşte chiar si la înălţimi de 4200 de metri. Mici grupuri drăgălaşe de flori alpine se găsesc la altitudinea de 2800 de metri. Multe flori au formă de pernuţă,ca de exemplu Erithrichium nanum ce seamănă cu floarea “nu-mă-uita”.Mulţumită creşterii joase,sunt ferite de animale erbivore ,ne fiind ameninţate nici de pierderea umidităţii. Plantele tinere sunt protejate împotriva vântului si a îngheţului. Renumita floare-de-colţ trăieşte si ea in această zonă.
OCROTIREA ALPILOR
Pentru amenajarea traseelor si a pârtiilor se distrug anual suprafeţe întinse de pădure,influenţând astfel echilibrul naturii montane. Copacii reprezintă un rol major în menţinerea caracteristicilor geologice:rădăcinile lor bine ancorate împiedică deplasarea solului,crengile reţin zăpada,iar trunchiul lor ne protejează de avalanşe. Tăierea copacilor determină apariţia alunecărilor de teren si a avalanşelor,ceea ce duce la moartea mai multor persoane anual.
Distrugerea pădurilor mai este cauzată şi de emisiile gazoase nocive ale autoturismelor şi ale fabricilor. Copacii îşi pierd rezistenţa,devenind mai sensibili la boli si condiţii meteorologice extreme. Conform estimărilor 70-80% din pădurile alpine sunt afectate.
Distrugerea habitatelor poate avea un efect fatal asupra faunei locale. În anii precedenţi,statele afectate au înfiinţat zone protejate.
ALPII
1.Munţii:Se împart in trei grupe montane:Alpii Centrali,de Vest şi de Est. Fiecare dintre acestea este compusa din mai multe regiuni. Mont Blanc,cu altitudinea de 4807 de metri este cel mai înalt vârf al Europei şi aparţine grupei de Vest,găsindu-se la sud de Chamonix,Franţa. Alpii centrali au o medie de altitudine mai mare decât cei de Vest şi de Est.
2.Gheţarii:Oferă o privelişte deosebită şi deţin un rol important în formarea reliefului regiunii. Deplasează vârfurile munţilor şi determină apariţia văilor,lacurilor şi a movilelor de morene.
3.Râurile:Multe râuri europene izvorăsc din Alpi,ca de exemplu Rinul. Aceste râuri sunt alimentate de apele gheţarilor.
4.Pajiştile:Reprezintă nivelul cel mai bogat în vegetaţie al regiunilor subalpine. În aceste zone întâlnim atât plante alpine,cat şi vegetaţie caracteristică şesurilor. Tot aici cresc şi multe specii de orhidee.
FAUNA ALPILOR
Mamifere:Capra walie,capra neagră,marmote alpine,cerb comun,iepure alpin,guzgan alpin,chiţcan de munte
Pasări:acvila de munte,uliu,cocoş de mesteacăn,vânturel roşu,potârniche polara,cocoş de munte,bufniţă,ciocănitoare neagra,lăstun de stâncă,faşă de munte,brumăriţa alpină,mierlă gulerată,piţigoi-cucuiat,stăncuţă alpină,fluturaş de stâncă,cinghiţa de iarnă,alunar.
Reptile şi amfibieni:năpârcă,triton comun,salamandră pătată,salamandre alpine,buhai de baltă cu burtă roşie,vipera cu cruce.
Fluturi:fluture de copac,Issoria lathonia,fluturele alpin a lui Apollo,fluturele-coadă de rândunică,Colias hyale.
Plante:zada,jneapăn,ienupăr,răchită,bujor,mac alpin,urechelniţă,crin galben,trifoi alpin,ciclamen,ghinţură galbenă,smirdar,degenăruţ,poroinic,arginţica,brânduşă de primăvară,genţiană de zăpadă.
Precizări suplimentare:Toate mamiferele enumerate îşi petrec tot timpul anului în Alpi,unele dintre acestea hibernând. Puţine păsări stau aici tot timpul anului;păsările ce trăiesc in munţii înalţi,îşi petrec lunile de iarnă retrase in văi.
LUMEA PASARILOR DIN ALPI
Unele păsări ce trăiesc in Alpi,s-au adaptat intr-un mod unic mediului de aici. Cinghiţa alpină îşi construieşte cuibul in crăpăturile stăncilor de deasupra pădurilor şi îşi căuta hrana,reprezentată de seminţe si insecte,pe pantele abrupte. Stăncuţa alpină cuibăreşte in colonii mici,in crăpăturile stăncilor,in aceleaşi regiuni. Iarna alcătuiesc grupuri mari si petrec un timp îndelungat in apropierea pârtiilor alpine şi a staţiunilor de teleferic,unde consumă resturi,iar câteodată mai primesc şi hrană.
Gaiţa de munte şi-a dezvoltat un sistem ciudat de pregătire pentru iarnă:toamna adună seminţe de zimbru si alune,pe care le îngroapă în stratul de frunze uscate,drept provizii pentru iarnă. Astfel in fiecare iarnă adună chiar si o sută de mii de seminţe,pe care le ascunde in aproximativ douăzeci şi cinci de mii de locuri. Mulţumită memoriei uimitoare,îşi găseşte mai târziu majoritatea rezervelor,chiar dacă acestea sunt acoperite de zapadă. Depozitează suficiente seminţe încât îşi poate hrăni şi puii cu proviziile adunate.
CUM SE FORMEAZA GHETARII?
In munţii cu altitudini de peste 3000 de metri,iarna cade mai multa zăpada decât se topeşte vara. In zonele de “hrănire” ale gheţarului,efectul presiunii zăpezii căzute,combinat cu alternanţa topire-îngheţ,determina transformarea gheţii granulare in gheţar. Datorita forţelor gravitaţionale,gheaţa aluneca in vale pe un strat de apa. În acest timp gheţarul deplasează straturile de sol de la suprafaţa,transformându-le in morena. Totalitatea rocilor din gheaţa ce alcătuieşte gheţarul,poarta denumirea de morena de depunere. Suprafaţa gheţii este brăzdata de numeroase crevase.
Ştiaţi ca …
Din anul 1865,mai mult de 100 de persoane si-au pierdut viaţa,in timpul escaladării vârfului Matterhorn. Acest vârf a fost cucerit de mai mult de 100 de mii de oameni.
In rocile Alpilor s-au găsit numeroase fosile de animale si plante. Acestea au furnizat date valoroase,despre ultimele trei milioane de ani ale trecutului geologic al regiunilor respective.

Ucigaşi de oameni

2007-12-08T23:33:00.001+02:00

În vara anului 1898, în apropierea râului Tsavo se aşezase o tabără mare de muncitori constructori. Aceştia lucrau pentru o companie care construia calea ferată care urma să unească Kenya de Uganda. Colonia cuprindea numeroşi muncitori, majoritatea construiau un pod peste râul Tsavo.

S-a întâmplat ca un muncitor să fie atacat de un leu şi devorat. Vestea s-a răspândit ca fulgerul şi oamenii veneau la locul tragediei să vadă resturile. Apoi al doilea muncitor a fost atacat şi mâncat de un leu, în noaptea următoare. Lucrurile deveneau grave, astfel încât conducerea şantierului a decis ca tabăra să fie împrejmuită cu un gard. După un timp însă, un alt muncitor a picat victimă unui leu. Oamenii deveniseră terorizaţi, le era frică să mai doarmă în corturile lor. Au pus capcane în toată tabăra, zadarnic însă. Au chemat un vânător iscusit, care a pândit leul, însă acesta a reuşit să-l păcălească şi să-l ucidă. Leul, pentru că devenise clar pentru toată lumea că este vorba de un singur leu, a terorizat tabăra câteva luni, a ucis 135 de oameni, fără ca cineva să-l poată opri.

În ultimă instanţă însă, lt. col. John Henry Patterson, un inginer care lucra în tabără pentru a supraveghea lucrările, a împuşcat cei doi lei care înfricoşau pe toată lumea. Patterson a declarat că cei doi lei erau uriaşi, dovadă fiind că au rezistat amândoi la câteva lovituri de glonţ înainte să cadă. Alăturat este fotografia lui Patterson alături de unul din lei.

S-au emis mai multe ipoteze referitoare la motivul pentru care aceşti lei au devorat pe parcursul a 9 luni 135 de oameni. S-a spus iniţial că cei doi lei aveau maxilarele deformate din cauza unor abcese dentare şi nu puteau vâna prăzi mari, cum sunt ierbivorele, care au carnea tare. Sau că ar fi avut amândoi leziuni cerebrale care le-ar fi permis să înfrunte frica instinctivă pe care o resimt animalele în apropierea omului. Alte teorii se referă la scăderea drastică a ierbivorelor în arealul în care se construia calea ferată. Desigur, sunt şi romantici care se hazardează în teorii siropoase, legate de traume pe care cei doi lei le-ar fi suferit în copilărie când vânătorii le-ar fi exterminat familia. Cei doi lei au fost împăiaţi şi conservaţi o vreme, cum se poate observa din fotografia din dreapta.

Indiferent de motivele care au stat la baza atacurilor din preajma râului Tsavo, amploarea cazului şi numărul mare de victime omeneşti fac acest caz cel mai sângeros atac al leilor asupra oamenilor, în întreaga istorie.

Alina Niculoiu (X B)

2007-12-06T21:29:00.002+02:00

SIRENA, animal hibrid, este prezentă în două variante în arta plastică – fie jumătate femeie şi jumătate peşte, fie jumătate pasăre, primul tip fiind considerat a fi cel mai vechi. Simbol al desfrâului, al ispitei (în partea de jos, sexul ia forma unui ochi), ea întruchipează esenţa demonică a femeii. Cânta cu voce melodioasă, acompaniindu-se din flaut sau harpă, ispitind oamenii, pentru care apropierea de ele înseamnă moarte. În mitologia populară românească sirenele se mai numesc şi Faraoni. Se spune că se nasc din oamenii răi, blestemaţi de părinţi. Sirenele locuiesc în mare. Stau ascunse timp de şase zile, cât marea este furioasă, dar sâmbăta, când ea se odihneşte, sirenele ies la suprafaţă. În locul unde îşi fac apariţia, marea se colorează în dungi roşii, galbene şi albastre. Se adună mai multe la un loc şi încep sa cânte frumos. Din aceste părţi ale pământului ne vin nouă cântecele, iar oamenii buni care le aud, le transmit mai departe. O veche reprezentare a Sirenei se află pe paftaua de aur de la Curtea de Argeş (secolul al XIV – lea), ea semnificând aici, în contextul semnificaţiei de ansamblu a lucrării, dragostea lumească.
În mitologia greacă, Sirenele erau reprezentate că naiade, nimfe ale mărilor, care trăiau într-o insulă îndepărtată, înconjurată de stânci colţuroase. Se spunea despre ele că au o voce încântătoare, şi că marinarii care le auzeau erau invariabil atraşi către locul de unde auzeau cântecele, unde navele lor se scufundau sau eşuau. Din aceasta cauză, simbolistica lor iniţială a ţinut de tentaţie, de ispită. Ele apar în număr de trei sau cinci, iar numele lor variază: Thelxiope, Molpe, Aglaope, Pisinoe, Ligeia, Parthenope, Ligeia, Leucosia, Raidne şi Teles.
Totuşi, originea lor este mult mai veche. Este vorba de Siria, cca. 1000 î. e.n. Este vorba de Atargata, mama reginei Semiramida. Atagarta, zeiţa, era îndrăgostită de un păstor, muritor de rând, pe care însă l-a ucis. Ruşinată, a sărit într-un lac, pentru a lua forma unui peşte, dar apele nu au primit făptura divină. Primele reprezentări o arătau că fiind un peşte cu cap şi picioare de om, similar cu Ea din mitologia babiloniană şi asimilată de greci cu Derketo/Derketa. În acest caz, Sirena apare că o făptură divină ca origine, dar care a preluat regretul, deci natura umană.
În mitologia româna, Sirena este o făptură care apare destul de rar, devenind aproape total asimilată cu ştima apelor. Acolo unde se păstrează totuşi intactă că reprezentare, Sirena este dispreţuită pentru că nu este fertilă. Ea este un simbol al tentaţiei, dar în acelaşi timp al perversiunii, pentru că deşi seducătoare, nu poate naşte (...pântec care nu legi rod...). Originea sa mitologică este necunoscută şi, în mod oarecum surprinzător, nu apare asociată cu dulful.

CURIOZITĂŢI DIN LUMEA ANIMALELOR

Peştii au voce şi aud
Ştiinţa a stabilit că peştii au voce şi aud. Între ei se înţeleg…în limba lor. Un învăţat a demonstrat recent, că melodiile armonioase ce se răspândesc în apă, în formă de evantai influenţează plăcut peştii şi-i trag spre mal.

Cea mai puternică otravă
În jungla sud-americană din Columbia a fost descoperită cea mai puternică otravă naturală cunoscută. Ea a fost găsita în pielea unei mici broaşte. Otrava a fost denumită batrahotoxină.

Crocodilul „uriaş”
Crocodilul nou-născut este de trei ori mai mare decât oul din care abia a ieşit.

Duşmanul rechinului
Există un mic peştişor, înarmat cu un ac ascuţit, care e unul din duşmanii cei mai primejdioşi ai rechinului.

Tatuul, un animal mirositor
Tatuul are 2 glande de miros sub coada sa, care produc o secreţie galbenă greţoasă, o măsură eficientă de protecţie împotriva prădătorilor.

Urşii polari poartă ochelari
Un grup de cercetători a stabilit că urşii polari sunt dotaţi cu nişte ochelari de soare naturali. Ochii lor sunt apăraţi de un fel de membrană care are rolul de a atenua lumina orbitoare reflectată de zăpezile veşnice ale nordului.

Ce mai mică maimuţă cu o mustaţă într-adevăr regală
Una din cele mai curioase şi rare maimuţe din lume este cea denumită mastata regală. Aceasta maimuţă este atât de mică încât încape într-o palmă, în schimb are nişte mustăţi mari. Maimuţa trăieşte în junglele braziliene şi se hrăneşte cu fluturi, gândaci, arahide, banane, etc.

Fluturi „giganţi”
În nordul Australiei se întâlnesc fluturi cu dimensiuni de 26 cm. Localnicii folosesc carnea lor. Se înţelege că fluturii nu sunt vânaţi cu plasa şi nici cu puşca, ci cu arcul şi săgeata.

CURIOZITĂŢI DIN LUMEA PLANTELOR

Floarea „gigant”
Cea mai mare floare are Rafflesia arnoldi, care creşte în pădurile tropicale şi-n sud-estul Asiei în insulele Filipine. Floarea ei are 3 m circumferinţa şi cântăreşte 10 kg. Un boboc de floare e de 2-3 ori mai mare decât o căpăţână de varză.

Cel mai mare arbore din lume
Cel mai străvechi arbore din lume e considerat un baobab, care creşte în Africa răsăriteană. Are 8000 de ani.

Pomul multiroditor
Un pom fructifer rar, având originea în California, a fost cultivat în sera grădinii botanice londoneze. Prin altoire s-au obţinut simultan lămâi, mandarin şi două specii de portocal.

Cactusul „umblător”
În pustiurile din Peru creşte un cactus care poate să „meargă”. În loc de rădăcini el are nişte excrescenţe acoperite cu ţepi ascuţiţi. Când bate vântul puternic, cactusul se deplasează pe distanţe mari, luându-şi umezeala nu din sol ci din aer.

Copacul cu pâine
Pe insula Madagascar se înalţă copacul de pâine, care este supranumit mama-pădurii. Copacul atinge o înălţime de 20 m, având o circumferinţă de 5 m.

Ceasul „din flori”
Un botanist suedez a realizat un ceas cu totul original. Bazându-se pe faptul unele specii de flori se trezesc şi adorm la ore exacte, el a plantat flori într-o anumită ordine. În acest fel, el a creat un ceas adevărat, florile care se trezesc pe rând, indicându-i ora respectivă.

Diavolul tasmanian

Diavolul Tasmanian- este un simbol al insulei care îi poartă numele, este ameninţat cu extincţia de o boală contagioasă care i-a pus pe jar pe oamenii de ştiinţă. Acum , principala prioritate a acestui animal este găsirea unui vaccin împotriva cancerului facial.
Potrivit Der Spiegel, diavolii tasmanieni sunt cele mai mari carnivore dintre marsupiale. Cancerul descoperit în urmă cu 11 ani a reuşit sa ucidă 75.000 de exemplare, iar restul sunt afectate serios.

Despre Diavolul Tasmanian
Ţipetele sale ce reuşesc să te înfioare cu adevărat, culoarea neagră si temperamentul rău, toate acestea au determinat ca europenii sa ii zică „Diavolul”. Deşi doar de mărimea unui câine mic, labele si dinţii săi puternici îi permit să devoreze în întregime prada-oase, piele cu totul. Puii sunt născuţi prin marsupiul deschis înspre spatele mamei şi se prind cu dinţii în primele 4 luni.

Maria Şindilaru (X C)

2007-12-04T20:51:00.000+02:00

VÂNĂTORUL CARE ÎŞI ALEGE VICTIMELE DE LA DEPĂRTARE

Cel mai mare prădător din lume are simţuri atât de sofisticate, încât poate pândi prada de departe.
Marele rechin alb, care trăieşte în toate apele calde din lume, aude sunetele de joasă frecvenţă ca acelea emise de zbaterea unui peşte, de la distanţa de 1,6 km. În adâncimile nămoloase poate detecta orice mişcare la 8 m distanţă de el.
Rechinul e perfect camuflat, culoarea lui cenuşie se confundă cu fundul oceanului. Acesta îşi ridică la intervale regulate ochii privind silueta ţintelor: foci, alţi rechini mai mici, peşti etc. Odată găsită victima, rechinul ţâşneşte ca o rachetă să-şi înşface prada. Pentru a-şi proteja ochii de zbaterea prăzii, rechinul îşi roteşte ochii înapoi în orbite.
Îşi împinge falca din faţă expunându-şi seturile de dinţi ascuţiţi, apoi înşfacă prada si o scutură puternic pentru a smulge bucaţile de carne.

METAMORFOZA

Multe insecte si amfibieni urmează un ciclu de viaţă în care forma corpului , înfăţişarea şi comportamentul se schimbă complet în etape distincte. Procesul se numeşte metamorfoză şi este controlat hormonal.
Fluturele monarh spre exemplu îşi depune ouăle pe frunzele de ceara-albinei din care vor ieşi omizile. Aceasta reprezintă etapa de hrănire şi de creştere a fluturelui. La început omizile îşi mănâncă învelişul ouălor apoi încep să distrugă frunzele de ceara-albinei depozitând otrăvurile conţinute de acestea pentru a le folosi mai târziu în scopul protejării fluturelui.
După câteva săptămâni omida se transformă într-o pupă ataşată de dosul frunzei. Înăuntru se produce o mare transformare în cadrul căreia celulele şi ţesuturile se rearanjează pentru forma fluturelui adult numită etapa reproductivă. Fluturele ieşit din pupă îşi usucă aripile şi îşi ia zborul pentru a-şi căuta perechea şi astfel continuă ciclul vieţii.

Întrebări….şi răspunsuri

- ce animal rezistă la temperaturi foarte scăzute?
R: ursul alb poate rezista la temperaturi de –80 grade Celsius.

- care este animalul cel mai voluminos din lume şi mai greu?
R:balena albastră are lungimea de 33 m şi greutatea de 200 T.

- Care este cel mai lent animal din lume?
R: steaua de mare parcurge într-o oră 0,000058 km.

- ştiţi câte albine sunt necesare pentru 1 gram de venin?
R: peste 10.000 de albine.

- câţi atomi conţine o picătură de ploaie?
R: aproximativ 6 x 10.000.00.000.000.000.000.000 atomi.

- câte nuanţe de culori poate distinge ochiul omului?
R: peste 150 de nuanţe.

- ştiţi câţi microbi există într-un gram de pământ?
R: până la 100 milioane de microbi.

- ştiţi cât cântăreşte un fulg de nea şi câte forme are?
R: un fulg cântăreşte 2-3 mg si pot avea peste 5000 de forme diferite.

Valea Jiului

2007-12-01T21:43:00.000+02:00

Undeva în inima României, pe meleagurile vechii Dacii, în partea central – vestică a ţării, străjuit de înălţimile impetuoase ale munţilor ca nişte uriaşi care păzesc veşnicia, acolo unde susurul apelor se aude la orice pas, acolo unde orice călător care trece în drumul sau găseşte o bucată din rai se află judeţul Hunedoara. Relieful accidentat, predominant muntos, alcătuit din Munţii Godeanu, Parâng, Şureanu, Poiana Rusca, Metaliferi, Zarandului şi munţii Retezat – aflaţi în totalitate pe teritoriul judeţului, prezintă cea mai mare bogăţie naturală a ţării.
În sudul judeţului, acolo unde munţii Retezat si Parâng îşi pleacă frunţile dându-şi bineţe, izvorăsc două râuri – Jiul de vest sau Jiul Românesc şi Jiul de est născuţi unul din răcoarea munţilor Retezat iar celălalt din imensitatea Parângului s-au născut si au pornit la vale, fiecare în întâmpinarea celuilalt, pentru a se întâlni într-o veşnică îmbrăţişare formând un râu mai puternic pentru crearea unui drum printre munţi in căutarea marelui fluviu albastru.
Valea acestor râuri face parte integrantă din marea unitate de relief din Carpaţii Meridionali, numită depresiune tectono- erozivă Valea Jiului sau Petroşani. Bazinul Văii Jiului este situat într-o veche depresiune sinclinară a Pânzei Getice din cuprinsul Carpaţilor Meridionali, este prin excelenţă o deosebit de interesantă acumulare de valori actuale si ale trecutului, unde profilul industrial se îmbină cu discreţia dăltuirilor străvechi. Marea varietate a peisajului şi personalitatea vie a locuitorilor sunt suficiente motive de a te face, călător fiind, sa zăboveşti un moment pentru a cuprinde tot ce este demn de ştiut şi admirat.
Având în vedere alcătuirea stratigrafica a bazinului Văii Jiului, se poate spune că primele începuturi – schiţarea s-a ca depresiune, datează din cretacicul superior, pe marginile sale, în unele puncte, peste cristalinul getic se găsesc depozite cretacic superioare reprezentate printr-o serie de inocerami, urmată de gresii şi pe alocuri de calcare. Aceste depozite se presupune ca ar aparţine paleogenului superior formate din orizontul conglomeratic inferior si orizontul productiv. Orizontul productiv sau marno-argilor este alcătuit dintr-o alternanţă de argile vineţii sau negricioase, gresii, marne bituminoase, şisturi cărbunoase si cărbuni. In aceasta zona au fost identificate până la 21 de straturi de cărbune grupate în straturi principale, straturi exploatabile si straturi neexploatabile.
Cărbunele, bogăţia principala a acestor ţinuturi, s-a impus prin multitudinea utilizărilor sale, rod cercetărilor întreprinse in timp, ca sursa de căldura la înalta temperatura pentru industrie si la joasa temperatura pentru încălzitul urban si domestic; întrebuinţat sub forma cruda sau semicocsificata la obţinerea forţei motrice folosita in transporturi sau la producerea energiei electrice; la producerea de medicamente.
Odată cu revoluţia industrială, în Valea Jiului începe un proces de colonizare al acesor ţinuturi, luând fiinţa exploatările de cărbune in detrimentul bogăţiei verzi a pădurilor. Aceste meleaguri pline de farmec pitoresc, sunt meleagurile unde m-am născut, unde am copilărit, unde am învăţat sa fiu un om între oameni. Acest farmec m-a determinat sa-l cunosc mai indeaproape, să-i cunosc tainele, fiecărui foşnit de frunză, mireasma fiecărei flori, într-un cuvânt bucuria de a trăi in natura, în aer curat, care din păcate, datorită industrializării masive, se găseşte doar in inima munţilor.
prof. Aurora Onică - introducere la lucrarea "FLORA SI VEGETAŢIA PE CURSUL SUPERIOR AL JIULUI DE VEST"

Istoria vieţii

2007-11-30T19:23:00.000+02:00

Să ne imaginăm imensitatea timpului istoric este foarte greu pentru orice om normal. Vorbim de sute de ani, de mii de ani, de milioane de ani, de miliarde de ani, fără să ne imaginăm, cu adevărat, ce înseamnă aceste cifre..

Un savant american a avut ideea să facă mai accesibile marile perioade de timp care ne despart de începuturile planetei noastre. Se ştie că vârsta planetei este estimată la 4,5 miliarde de ani, adică 4500 de milioane de ani. Savantul american a încercat să imagineze acest formidabil interval temporal ca pe un an calendaristic. Iată ce a ieşit:

1 ianuarie: planeta se desparte de marea masă rotitoare a sistemului solar.

20 februarie: scoarţa terestră se răceşte suficient pentru a exista apă în stare lichidă pe suprafaţă.

3 martie: apar primele bacterii, organisme simple unicelulare.

25 iulie: se formează primele celule cu nucleu (eucariote).

10 august: apar primele organisme formate din mai multe celule (pluricelulare).

5 octombrie: apar primele plante simple, algele.

25 octombrie: apar primele animale foarte simple, de genul bureţilor de apă.

15 noiembrie: apar primii peşti, cu schelet extern, placodermi, urmaţi de peştii cartilaginoşi. Se dezvoltă plantele acvatice. Apar primele plante terestre.

20 noiembrie: un cataclism de o violenţă neobişnuită face să dispară peste 90% din specii.

29 noiembrie: animalele ies pe uscat. Apar primii amfibieni.

3 decembrie: primele insecte.

6 decembrie: apar insectele cu aripi.

7-8 decembrie: se formează primele reptile.

13 decembrie: apar primii dinozauri.

14 decembrie: apar mamiferele.

18 decembrie: apar păsările, din grupuri de dinozauri căţărători.

21 decembrie: apar primele plante cu flori, iniţial gimnosperme (conifere), apoi plantele cu fructe.

25 decembrie: dispar dinozaurii, fie în urma unui cataclism, fie prin extincţie lentă.

26 decembrie: apar primele primate (maimuţe inferioare).

29 decembrie: se formează munţii Himalaya, apar maimuţele adevărate.

30 decembrie: apar strămoşii cimpanzeilor, gorilelor şi oamenilor.

31 decembrie:

ora 12 la prânz - apare prima specie de om (Homo erectus).

ora 23.40 - apar oamenii moderni (Homo sapiens).

ora 23 .58 - se termină era glaciară şi apar primii europeni.

ora 23.59 - apar primii agricultori.

ora 23.59.45 - începe era creştină.

ora 23.59.57 - Columb descoperă America.

ora 24 - tu citeşti acest articol.

PROIECTUL Biorevista Liceului Teoretic Lupeni

2007-11-29T18:54:00.000+02:00

Este un proiect pe care l-am imaginat din primăvara anului 2007. Am lucrat de atunci la articole (între timp le-am şi pierdut de două ori :)) iar apoi s-a pus problema publicării pe Internet a conţinutului Biorevistei. Aici au intervenit adevăratele probleme. Am încercat toată vara, n-am reuşit, apoi, în toamna asta, am reuşit să o public pe blogul meu. Conţinutul acestei reviste este accesibil oricui şi oricine poate comenta articolele publicate. Ca moderator al comentariilor îmi rezerv doar dreptul de a şterge comentariile care conţin expresii vulgare, licenţioase sau înjurături (deşi sunt convins că nimeni nu va scrie aşa ceva). Vă rog pe voi, cititorii, să citiţi ceea ce au scris colegii voştri şi să îi sprijiniţi în efortul lor de a redacta conţinutul revistei. Vă doresc lectură plăcută şi nu uitaţi să ne informaţi cu privire la articolele pe care le publicăm aici.

Profu' de Bio (profudebio@yahoo.com)

Minidicţionar de termeni biologici

2007-11-28T19:50:00.001+02:00

ADN
Acid dezoxiribonucleic, o substanţă chimică cu molecula filiformă alcătuită din două lanţuri înfăşurate unul în jurul celuilalt în spirală. Această moleculă conţine toate informaţiile necesare desfăşurării normale a activităţii celulare. Fiecare catenă (lanţ) e formată din unităţi numite nucleotide. Moleculele ADN se află în interiorul nucleului la celulele eucariote şi formează nucleoidul în cazul celulelor procariote.

ARN
Acid ribonucleic, un tip de acid nucleic mono-, sau bi-catenar, cu roluri foarte importante în desfăşurarea tuturor reacţiilor care ţin de metabolismul celulei. Există mai multe tipuri de ARN:
- ARNv este acidul nucleic aflat în ribovirusuri
- ARNm este molecula care duce informaţia genetică din nucleu în citoplasmă
- ARNr este constituent de bază al ribozomilor
- ARNt transportă aminoacizi în citoplasmă

ATP
Acid adenozin-trifosforic (adenozin trifosfat) este o substanţă chimică care conţine legături bogate în energie (legături fosfat-macroergice) legături care funcţionează în anumite momente, pe post de ”baterii” pentru celulă, adică depozitează energia necesară desfăşurării reacţiilor metabolice.

Bază azotată
Substanţă chimică importantă din structura nucleotidei. Bazele azotate sunt de două tipuri: baze purinice (ADENINA şi GUANINA) şi baze pirimidinice (CITOZINA, TIMINA şi URACILUL). ADN conţine timină şi nu conţine uracil, iar ARN are în nucleotide uracil dar nu are timină.

Cefalopode
Grup de moluşte foarte evoluate (cephalon – gr. cap, podos – gr. picior) care au capul înconjurat de o coroană de tentacule prevăzute cu ventuze. În funcţie de forma tentaculelor cefalopodele sun împărţite în două grupuri:
- Decapode sunt cefalopode cu zece tentacule dintre care două sunt mai lungi (sepia, calmarul)
- Octopode sunt cefalopode cu opt tentacule egale (caracatiţa).

Celulă
Unitatea fundamentală, anatomică, morfologică, funcţională şi genetică a tuturor organismelor vii. Celulele sunt entităţi structurale bine delimitate de o membrană şi conţin structuri definite în interior. Celula este capabilă de diviziune şi de a suporta un metabolism propriu.

Cloroplast
Organit citoplasmatic caracteristic celulelor vegetale, conţine clorofilă şi are culoarea verde. Este de fapt, sediul unde are loc procesul de fotosinteză, proces de hrănire cu CO2 şi H2O caracteristic doar plantelor. În lipsa cloroplastelor fotosinteza încetează. Recent s-a demonstrat caracterul de simbiont procariot intra-citoplasmatic al acestui organit care se divide independent de ciclul celular.

Cromozom
Structură citoplasmatică cu aspect de bastonaş care apare doar înainte de diviziune. Reprezintă, de fapt, o moleculă lungă de ADN super-spiralizată şi împachetată. Se prezintă sub forma a două braţe (cromatide) unite printr-un punct comun (centromer). În afară de ADN, în cromozom apar proteine (histonice şi non-histonice) şi cantităţi mici de ARN.

Crossing-over
Fenomen întâlnit în prima metafază a meiozei, atunci când cromozomii omologi sunt strâns lipiţi în placa ecuatorială şi formează bivalenţii. În aceste situaţii cromatidele a doi cromozomi uniţi se rup şi se re-lipesc pe cromozomul omolog. Astfel are loc un schimb important de material (şi implicit informaţie) între cromozomi. Procesul se numeşte schimb reciproc de gene între cromozomi omologi.

Electroforeză
Proces fizic de separare a substanţelor chimice sau a compuşilor anumitor soluţii folosind curentul electric. Procedeul se bazează pe încărcarea electrică diferită a substanţelor şi pe afinitatea lor pentru unul din electrozii aparatului. Se poate folosi la separarea acizilor nucleici sau a proteinelor.

Floem
Ţesut conducător liberian. Este tipul de ţesut din plantă care asigură transportul sevei elaborate (soluţie apoasă de glucide obţinute prin fotosinteză). Acest ţesut conţine vase liberiene, fibre liberiene şi celule anexe.

Fotoliză
Procesul de scindare (rupere) a moleculei de apă sub acţiunea unui electron de mare viteză eliberat de molecula de clorofilă sub acţiunea luminii. Molecula de apă este ruptă şi rezultă un ion hidroxil şi un proton. Ionul hidroxil generează o nouă moleculă de apă iar protonul este preluat de un transportor de protoni:
H2O ------ HO- + H+
2HO-------- H2O + ½ O2
H+ + NADP --- NADPH+

Gasteropode
Grup de moluşte cu corpul acoperit de o cochilie elicoidală numiţi melci. Au corpul format din cap, corp şi picior. Pe cap au două perechi de tentacule care la formele terestre poartă ochii.

Glandă
Organ care are capacitatea de a secreta diverse soluţii de substanţe chimice. La plante au diverse roluri, de protecţie, de atragere a insectelor etc., iar la animale sunt de două tipuri:
- glande endocrine (cu secreţie internă) a căror produs de secreţie se numeşte hormon şi se varsă direct în sânge.
- glande exocrine a căror produşi de secreţie se varsă la exteriorul corpului sau în interiorul unor organe cavitare
- glande mixte care au ambele funcţii

Glucid
Substanţă chimică cu gust dulce, cu molecula formată numai din atomi de carbon, hidrogen şi oxigen. Glucidele se mai numesc zaharide, hidraţi de carbon, carbohidraţi sau zaharuri. Au rol important de asigurare a energie celulare, energie obţinută prin oxidare lentă. Exemple de glucide: glucoză, fructoză, manoză, riboză, zaharoză, lactoză, amidon, glicogen sau celuloză.

Hibrid
Organism obţinut prin încrucişarea a doi indivizi care se deosebesc printr-una sau mai multe perechi de caractere contrastante. Hibridul conţine genele ambilor genitori, dar va manifesta doar unul dintre cele două tipuri.

Lipid
Substanţă chimică complexă numită şi grăsime. Lipidele sunt amestecuri de esteri ai glicerinei cu acizi graşi, sau diverşi derivaţi ai colesterolului. Au rol important în organismele vegetale şi animale, protecţie mecanică, trofică şi obţinerea de energie în urma oxidării.

Meristem
Ţesut vegetal embrionar. Este un ţesut care conţine celule izodiametrice (au cam aceeaşi mărime) şi care au o foarte mare capacitate de diviziune. Din meristeme se formează, prin diviziuni repetate, celelalte ţesuturi ale plantei. Pot fi meristeme primordiale (în embrion), primare (în vârfurile de creştere) sau secundare (cambiu şi felogen).

Mielină
Substanţă de natură lipido-proteică, de culoare albă, bun izolator electric. Este secretată de un tip special de celule gliale, celule Schwann, care se află înfăşurate în jurul prelungirilor neuronale. Mielina are rol de izolator electric, nu permite scurgeri de curent, astfel încât depolarizările au loc doar între două celule Schwann succesive (conducere saltatorie a impulsului nervos).

Mitocondrie
Organit citoplasmatic răspândit în aproape toate celulele eucariote. Are rol în furnizarea de energie pentru celulă, energie pe care mitocondria o produce prin oxidări succesive ale glucidelor în procesele de respiraţie celulară. Recent s-a demonstrat caracterul de simbiont procariot intra-citoplasmatic al acestui organit care se divide independent de ciclul celular.

Modelul Mozaicului fluid
Model de aranjare a moleculelor de fosfolipide şi de proteine astfel încât să rezulte arhitectura membranei celulare. Conform acestui model, fosfolipidele sunt aranjate în două straturi, între ele se află inclavate molecule proteice.

NADP
Nicotin-amid-dinucleotid fosfat (sarea de fosfor a amidei acidului nicotinic). Compus extrem de important în metabolismul celular, deoarece are rolul de a transporta protoni (H+) în diverse locuri. Acest lucru este posibil datorită capacităţii NADP de a se reduce.

Nefridii
Organe excretoare la viermii inferiori. Nefridiile sunt tuburi deschise la ambele capete, un capăt colectează reziduurile şi deşeurile, iar celălalt capăt le elimină la exterior. Au diferite grade de complexitate, pot fi protonefridii (viermi inferiori) sau metanefridii (viermi superiori).

Nerv
Organ filiform constituit din aglomerarea mai multor prelungiri neuronale numite fibre nervoase. Formează, în general, substanţa albă din ţesutul nervos.

Parazit
Organism care trăieşte consumând materia altui organism viu, provocându-i acestuia deservicii majore. Relaţia de parazitism se dezvoltă în condiţii speciale şi ambii parteneri, atât parazitul cât şi gazda, dezvoltă strategii complicate pentru a supravieţui.

Polen
Praf format din elementele sexuale bărbăteşti ale plantelor cu flori. Polenul este format în interiorul staminelor, mai precis în antere.

Proteină
Substanţă chimică complexă, care intră în structura tuturor compartimentelor celulare. Proteinele sunt ansambluri macromoleculare alcătuite din asamblarea unor molecule lungi numite polipeptide. Polipeptidele se formează prin asamblarea aminoacizilor.

Regn
Unitate sistematică foarte mare care cuprinde organisme ce prezintă caracteristici generale comune. Există 5 regnuri în accepţiunea contemporană: Regnul Monera, Protista, Fungi, Plantae şi Animalia. Fiecare regn este subîmpărţit în filumuri (încrengături), care se împart în clase. Clasele conţin ordine, care conţin familii. Familiile sunt formate din genuri, iar genurile din specii.

Ribozom
Organit citoplasmatic descoperit la începutul anilor 1950 de medicul român George Emil Palade, laureat al premiului Nobel. Ribozomii au rol important în asamblarea aminoacizilor în polipeptide, care apoi vor forma proteine.

Simbioză
Relaţia care se stabileşte între două organisme, din care ambele profită. De exemplu, în cazul lichenilor, este o simbioză între o ciupercă, care extrage apă din mediu şi o algă verde, care formează glucide prin fotosinteză.

Transcripţie
Procesul de copiere a unei catene ADN pe o catenă ARNm. Procesul are loc în interiorul nucleului.

Translaţie
Procesul de asamblare a aminoacizilor aduşi la ribozomi de molecule de ARNt, pe baza informaţiei de pe o catenă de ARNm. Procesul se desfăşoară continuu, în citoplasmă.

Ţesut
O grupare de celule care au aceeaşi formă, acelaşi rol şi aceeaşi origine.

Vitamină
Substanţă chimică necesară organismului în doze mici, dar constante. Sunt vitamine solubile în apă -hidrosolubile- (complex B, vit. C) şi altele solubile în grăsimi -liposolubile- (D, E, A, F).

Xilem
Ţesut conducător lemnos, format din vase lemnoase, fibre lemnoase şi parenchim lemnos. Are rolul de a transporta soluţia apoasă de săruri minerale pe care o extrage planta din sol, soluţie numită sevă brută.

Marea epidemie de ciumă din Evul Mediu

2007-11-28T12:41:00.000+02:00

Între anii 1340 şi 1350 Europa a suferit una dintre cele mai devastatoare epidemii din întreaga sa istorie. Este vorba despre marea pandemie de ciumă, o boală bacteriană extrem de gravă care a lovit întâi sudul Europei, apoi s-a răspândit fulgerător în toate direcţiile. Studiile din secolul XX au arătat că epidemia a izbucnit datorită condiţiilor de igienă a locuitorilor oraşelor de coastă din Evul Mediu, în special datorită şoarecilor şi şobolanilor care trăiau împreună cu locuitorii caselor.
Boala a apărut în Asia de Sud-vest, pe la sfârşitul anilor 1200 şi a fost adusă de călătorii din acele regiuni în Europa. Boala apare sub trei forme: cea mai cunoscută este ciuma bubonică, care se manifestă prin febră mare, transpiraţii abundente, dureri musculare intense şi apariţia unor umflături mari în zona axilară şi în zona gâtului. Este cea mai spectaculoasă formă de ciumă, deoarece agonia bolnavilor era lungă şi dureroasă, impresionantă pentru cei neafectaţi. O altă formă a bolii este ciuma pulmonară, care se manifestă prin febră foarte mare, asfixie şi în final, moartea. O formă mai puţin răspândită era ciuma septicemică, o formă de boală extrem de rapidă care ucidea bolnavii în câteva ore, în general în timpul somnului.
Ciuma s-a răspândit rapid în Europa, în câţiva ani a cuprins întregul continent. Până în 1351 se estimează că a ucis puţin peste 25 de milioane de oameni, adică aproape o treime din populaţie! Bogaţi, săraci, preoţi, tâlhari, copii, nimeni nu era ferit de boală. Oamenii încercau să fugă din calea bolii, neştiind că duceau cu ei germenul ciumei pe care îl răspândeau în locuri noi…Astfel, până în 1351 ciuma a pătruns până în nordul extrem al Europei. (vezi harta din stânga).
Tratamentul bolii, în vremea aceea, era foarte rudimentar. Medicii recomandau băi de soare, diverse plante mai mult sau mai puţin medicinale şi alte asemenea lucruri ineficiente. Medicii nu puteau trata bolnavii, dar puteau contracta foarte uşor boala de la cei infectaţi, aşa că purtau o costumaţie specială, alcătuită dintr-un halat lung, prevăzut cu glugă, iar pe faţă purtau o mască asemănătoare unui cap de pasăre, cu un „cioc” ce conţinea diverse plante aromatizate uscate, cu ajutorul cărora scăpau de mirosul insuportabil al cadavrelor.
În secolul XIX a fost descoperit şi agentul cauzator al ciumei. Este vorba de o bacterie, mai bine spus de un bacil care trăieşte în interiorul puricilor de şobolani. Aceştia infectează şi parazitează atât şobolani cât şi oameni. Prin înţepătura puricelui bacteria ajunge în sânge şi se multiplică foarte mult, atacând ganglionii limfatici. Se poate transmite şi aerogen, prin aer adică, caz în care provoacă ciuma pulmonară. Bacteria se numeşte Yersinia pestis şi poate fi distrusă uşor prin asepsie sau cu ajutorul antibioticelor.
Boala numită ciumă a fost eradicată din Europa şi în general din lumea civilizată. Ultimele cazuri cunoscute de ciumă au fost semnalate în 1995, în India. Tratamentul cu antibiotice face această bacterie inofensivă pentru om în zilele noastre.

profudebio

Curiozităţi

2007-11-28T11:56:00.000+02:00

Este adevărat : crocodilii chiar plâng după ce înghit prada. Crocodilului îi curg lacrimile abundent din ochi, după ce biata victimă este devorată. Acest fenomen nu se datorează, cum s-ar crede, regretelor tardive pe care le încearcă uriaşa reptilă, ci este un mecanism de reglare prin care animalul scapă în acest fel de apa şi sărurile în exces.

Cămilele din deşert rezistă fără să bea apă până la 45 de zile, în primele două săptămâni nici măcar nu manifestă vreun semn de sete. Acest lucru se explică prin capacitatea acestui animal de a înmagazina grăsime în interiorul cocoaşelor. Prin reacţii metabolice specifice cămila poate obţine apă din grăsimea acumulată, fără a avea nevoie de aport extern.

Mierea, acest aliment delicios, cu parfum delicat, este preparat de către albine. Modul de formare al mierii este, însă, destul de puţin cunoscută, datorită valenţelor mai puţin estetice ale procesului. Ca materie primă în fabricarea mierii este folosit nectarul, care suferă o prelucrare în guşa albinei, este parţial hidrolizat şi îmbibat cu saliva albinei. Apoi este debordat în alveole. Astfel se pregăteşte mierea florală.

Rechinii, aceste maşini formidabile de ucis, au o caracteristică foarte interesantă a dinţilor: dinţii se deplasează, în tot cursul vieţii, spre marginea anterioară a maxilarului. În acest fel şirurile anterioare de dinţi vechi, tociţi, ies treptat din cavitatea bucală şi apoi cad. Astfel teribilul peşte îşi păstrează până la bătrâneţe îngrozitoarele arme.

Există cazuri neobişnuite şi ciudate de lactaţie la om. Se cunosc cazurile din Polinezia, unde femeile îşi alăptează copii până la 6 ani, iar anumite triburi de inuiţi (eschimoşi) înregistrează destul de des cazuri de alăptare până la vârsta de 10-12 ani.

Şopârla mexicană Phrynosoma are curioasa capacitate de a „scuipa” sânge din …. ochi. Este o armă de apărare eficientă, capabilă să pună pe fugă orice curios care doreşte să studieze şopârla prea de aproape.

Albinele pot rezista şi la geruri de -30o C. Acest lucru se datorează capacităţii acestora de a forma ghemuri uriaşe, în jurul reginei. Albinele din straturile exterioare intră din ce în ce mai adânc, astfel că următorul strat este expus temperaturilor scăzute. În interiorul sferei temperatura poate ajunge la +35o C.

Un animal foarte interesant, din toate punctele de vedere, este amphioxul (Brachiostoma lanceolatum) un animal mic care trăieşte în mâlul de la marginea litorală. Acest animal vede cu creierul, datorită capsulei cartilaginoase transparente care îi acoperă organele nervoase.

Cum văd broaştele? Imaginaţi-vă un televizor alb-negru deschis, dar care nu prinde nici un program. Este un mod foarte eficient de a vedea prada. Dacă pe „ecranul televizorului ei” apare brusc un punct mişcător, o muscă de exemplu, este imposibil să nu o vadă (sau s-o rateze).

Oposumul, un mic animal marsupial din America este realmente capabil „s-o facă pe mortul”. Acest animal, când este atacat, cade brusc pe spate şi rămâne nemişcat, rigid chiar. Iniţial s-a crezut că animalul leşină, dar studiile electronofiziologice au arătat că oposumul chiar se preface, în acest timp fiind, de altfel, foarte atent la cel care îl studiază. Acest lucru îi oferă oposumului posibilitatea de a aştepta momentul potrivit pentru a fugi.

În anumite nopţi, cu lună, pe ţărmurile oceanului Pacific, apar pe valuri unde luminoase, provocate de microorganisme luminescente, care oxidează luciferina, un compus chimic întâlnit şi la licurici. Aceste microorganisme se pot lipi de penele păsărilor acvatice şi astfel pot apărea lebede, cormorani sau pescăruşi luminoşi. Chiar şi oamenii pot lăsa urme luminoase pe nisipul ud dacă intră în apă.

Leziunile zonelor temporale ale emisferelor cerebrale, care la europeni perturbă în întregime scrierea, la japonezi determină consecinţe mai puţin rele, iar chinezii nu sunt afectaţi deloc. Dar, leziunile din zona parietală, care pentru europeni nu au consecinţe în ceea ce priveşte scrierea, la japonezi duc la perturbarea capacităţii de a scrie, iar la chinezi anularea capacităţii de a scrie.

Dacă există leziuni în zona temporală a emisferelor cerebrale, cei afectaţi nu pot distinge literele "D" de "T", sau "B" de "P". Pentru bolnav, cuvântul "casă" sună ca "masă", "lasă" sau "rasă". În acest caz este tulburată înţelegerea sunetelor, deoarece bolnavul continuă să audă, dar nu percepe deosebiri de nuanţă.

profudebio